Doi humoreni, un medic veterinar şi un electronist, au fost primii români care au accesat programul Fermierul pentru a-şi finanţa o fabrică de prelucrare a laptelui, pe un proiect SAPARD.

Medicul Gheorghe Niţă şi electronistul Ilie Rotundu sunt prieteni şi asociaţi din primii ani de după 1990. La început au avut un mic magazin, după care, în 2000, au cumpărat la licitaţie un centru dezafectat de răcire a laptelui, scos la licitaţie de fabrica de industrializare a laptelui Bucovina Suceava.

“Noi am cumpărat la a treia licitaţie, cu aproximativ 760 de milioane de lei. Am mai investit 400 de milioane şi în 3 luni am avut funcţională o făbricuţă de caşcaval. În prima zi am colectat 700 de litri de lapte, ceea ce însemna destul de mult, iar în 25 noiembrie 2000 am scos prima rotiţă de caşcaval din fabrica noastră”, îşi aminteşte doctorul Niţă.

“Este o satisfacţie deosebită când scoţi primul produs, nu se poate exprima în cuvinte ce simţi când constaţi că ai un produs bun, că oamenii întreabă de el şi le place”, l-a completat asociatul său, Ilie Rotaru.

Din laptele colectat au scos 150 de bucăţi de caşcaval Rucăr şi Dalia, după reţeta uzuală. Câteva din secretele meseriei le-au descoperit după ce s-au confruntat cu destule rebuturi.

“Puneam laptele bătut la făcut şi câte zece pahare de lapte din raza aerotermei nu se coagulau. Odată, de două ori, de trei ori. Nu înţelegeam ce se întâmplă. Apoi am constatat că, dacă lamele aerotermei sunt orientate să dea căldura direct spre pahar, laptele nu se coagulează. Adevărul este că secretele le descoperi lucrând, una e în carte şi alta este când lucrezi efectiv”, spune amuzat acum Gheorghe Niţă.

 

“Multe emoţii şi nopţi nedormite am avut”

Şi-au vândut marfa prin magazinele din Gura Humorului şi comenzile au început să curgă.

Pentru că s-au împrumutat de la bănci pentru a-şi porni afacerea, au început să urmărească permanent rata dobânzilor, cursul de schimb, fluctuaţiile pieţei şi inflaţia.

“Când am luat împrumutul ca să cumpărăm centrul de răcire dobânda era 43 la sută. Multe emoţii şi nopţi nedormite am avut”, rememorează Gheorghe Niţă.

Patru ani făbricuţa a mers pe un curs ascendent. Odată cu creşterea cererii pe piaţă, dar şi cu aderarea la Uniunea Europeană, pentru cei doi asociaţi de la NIRO a devenit evident că trebuie să-şi modernizeze procesul de fabricaţie şi să-l adapteze la noile standarde. Dobânzile bancare nu arătau deloc perspective încurajatoare, aşa că s-au orientat spre programul SAPARD.

Accesul la fondurile SAPARD era destul de dificil, pentru că acel 50 la sută necesar cofinanţării nu-l aveau, iar dacă încercau să ia un credit bancar, garanţiile cerute de bănci pentru creditele de cofinanţare erau descurajante.

Şansa lor a fost Programul Fermierul, care le-a oferit posibilitatea să ia această cofinanţare de 50% prin împrumut bancar pe termen lung şi cu dobânzi minime, scutindu-i în acelaşi timp de prezentarea de garanţii la bancă.

“Fermierul îţi dă creditul pentru începerea proiectului, iar SAPARD finanţează jumătate din cheltuielile eligibile. La începutul anului 2005 am decis să mergem pe SAPARD şi Fermierul. Am luat 250.000 de euro cu 5 la sută dobândă. Am fost primii din ţară care am luat Fermierul”, ne-a spus medicul veterinar.

 

Din aprilie, lactatele din Bucovina ajung în celelalte ţări UE

A urmat licitaţia pentru proiectele de arhitectură, linie tehnologică, consultanţă, maşini, utilaje etc. Au început documentaţia în februarie 2005, iar în 10 octombrie, acelaşi an, au semnat contractul cu Agenţia SAPARD pentru 544.000 de euro, din care eligibili 491.000. Jumătate din bani reprezintă aport propriu, împrumutaţi din bancă prin Fermierul, iar cealaltă jumătate este finanţare nerambursabilă de la Uniunea Europeană.

“Au fost momente când din cauza constructorilor ne-a venit să lăsăm totul baltă. Munceau prost, veneau cu oameni mai puţini decât trebuia, ne amânau… Am început construcţia efectivă în mai 2006 şi în toamnă SAPARD ne-a decontat prima tranşă de bani. În octombrie 2007 am finalizat lucrarea şi acum aşteptăm ultima tranşă de fonduri. Cu ajutorul lui Dumnezeu am reuşit. Peste două luni, în aprilie, putem să facem şi export în ţările comunitare”, afirmă Gheorghe Niţă.

NIRO are produse proaspete – iaurt, lapte bătut, Sana şi smântână, două sortimente de caşcaval, brânză proaspătă de vacă, urdă şi brânză de burduf. Lucrează cu 28 de angajaţi, din care 15 muncesc pentru cei doi asociaţi încă de la început.

 

“Vaca nu ştie de sărbători”

Preţul necuantificabil pentru ceea ce au realizat până acum Gheorghe Niţă şi Ilie Rotundu îl reprezintă multe nopţi nedormite, un program zilnic de la 7.30-8.00 până seara, la 10.00, câteva zile de vacanţă la 7 ani şi grija datoriilor de 600.000 de euro la bancă pentru următorii 10 ani.

“Eu stau în casa părinţilor, asociatul meu stă la bloc. Maşinile ni le-am luat în leasing, anul trecut am avut prima vacanţă de câteva zile, după 7 ani. Venim la firmă zilnic pentru că vaca nu ştie de sărbători, laptele este un produs perisabil şi nu aşteaptă să te întorci din weekend. Nu ne plângem, noi am ales acest sistem de viaţă. Ne mândrim cu calitatea produselor noastre, nu folosim nici un fel de E-uri, de amidon, gumaguard sau altele de acest gen. Totul este sută la sută natural şi vindem la costuri reale, cu un adaos de bun simţ”, spune Ilie Rotundu.

Atât el, cât şi asociatul său afirmă că laptele din zona de munte conţine “tot ceea ce este bun în flora zonei” şi de aceea produsele de aici au un gust deosebit.

“De asta este şi aşa mare bătaie pe laptele din zona de munte, la colectare. Toţi ştiu ce înseamnă un lapte de calitate superioară şi cât pierzi dacă nu ai un lapte bun. Numai cine nu a lucrat nu ştie cum este să arunci o cisternă cu lapte pentru că o vacă de la care ai luat lapte a făcut tratament cu antibiotice”, a concluzionat medicul veterinar.

Testul de depistare a antibioticelor se face la fabrică, astfel încât buna credinţă a ţăranului care livrează laptele “la contract” este esenţială. Laptele de la un singur animal care a primit antibiotice este suficient pentru a deteriora toată cantitatea din cisterna în care a fost colectat. Cei doi “NIRO” intenţionează ca în viitor să-şi facă şi o fermă de vaci cu lapte, ceea ce le-ar asigura o bună parte a materiei prime. Aceasta n-ar mai avea însă aceeaşi savoare ca cea a laptelui de la vacile crescute pe păşune.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Pariu pe vacă.

Comentarii