Dacă recurgem la un scurt exerciţiu de memorie colectivă, ne amintim că prin 2003, inclusiv la începutul lui 2004, dl Adrian Năstase era creditat în mai toate sondajele de opinie cu 60-70% din preferinţele electoratului român; absolut ilar, uneori aveam senzaţia materială că pur şi simplu dl Năstase „ieşea” fizic, la acel moment, din graficele unor sondaje de opinie prezentate la televiziune. Evident, dispunând de diverse instrumente specifice celui care exercită puterea de facto, dl Năstase a exploatat mediatic, pe parcursul întregului mandat de premier, orice context posibil pentru a se evidenţia. Ulterior, a urmat o prăbuşire ireversibilă a domniei sale în diverse sondaje, pentru ca, mai apoi, să fie învins în cel de-al doilea tur de scrutin de către dl Traian Băsescu.
Simplu spus, se poate aminti că „istoria se repetă”, întrucât, actualmente, este extrem de evident pentru oricine că, la alegerile prezidenţiale din anul curent, vom asista la un al doilea tur de scrutin! Care sunt încă elementele necunoscute ale acestei ecuaţii?
Sondajul efectuat de CURS arată că românii, în majoritatea lor, sunt extrem de pesimişti în ceea ce priveşte direcţia pe care o urmează România: 75% cred că ţara merge în direcţia greşită şi doar 15% consideră că ea urmează o direcţie potrivită; circa 84% dintre români cred că situaţia economică actuală, inclusiv piaţa muncii, este cu mult mai dezastruoasă faţă de 2008. Sondajul invocat mai reflectă şi un alt aspect, cel puţin indirect: faptul că asistăm la un pesimism generalizat al românilor şi că diverse decizii macroeconomice directe/conexe la evoluţia crizei globale au fost predominant eronate; pe cale de consecinţă, este absolut logic/natural ca efectele crizei să inducă o eroziune accentuată cu privire la încrederea de care beneficiază primii oameni în stat. Aşadar, se impun trei concluzii majore ce derivă dincolo de datele statistice confirmate de CURS! În primul rând, dl Traian Băsescu scade în sondaje ca urmare a asocierii explicite a domniei sale cu actualul Executiv condus de Emil Boc, întrucât dl Băsescu şi-a asumat public responsabilitatea formării actualului Guvern; în plus, el a „supervizat” acordul de împrumut cu FMI, acord ale cărui consecinţe sunt greu predictibile pentru cetăţeanul obişnuit. În al doilea rând, pe măsură ce apar noi candidaţi la prima funcţie în stat (Mircea Geoană, Crin Antonescu etc.) este absolut logic/natural ca scorul electoral al preşedintelui aflat în funcţie să urmeze un trend descendent. În al treilea rând, poziţionarea aparent surprinzătoare a PSD în fruntea opţiunilor electorale se explică prin aceea că mentalul colectiv a asociat din totdeauna actualul Executiv cu structura politică numită PD-L; doar întâmplarea a făcut ca în locul dlui Theodor Stolojan să fie premier Emil Boc.
Aşadar, cu titlu de opinie personală, este cert că vom asista în toamna acestui an la un al doilea tur de scrutin pentru prezidenţiale! Singura necunoscută a ecuaţiei: cu cine anume (Mircea Geoană sau Crin Antonescu?) se va confrunta dl Băsescu în cel de-al doilea tur de scrutin?