Printează articolul
Trimite e-mail
ø imagini
ø fişiere video
Până mai ieri, guvernanţii se mulţumiseră cu formularea ritoasă a unor posibile acţiuni anticriză. Săptămână trecută a adus, prin Ordonanţa de Urgenţă cu privire la rectificarea bugetară pe anul 2009 şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, primele măsuri concrete. Rectificarea bugetară, consistent în minus, făcută, acum, la nici două luni de la adoptarea bugetului, dovedeşte că bugetul fusese construit pe baze nerealiste. „Măsurile financiar-fiscale” din ordonanţă introduc, pe uşa din dos, taxe şi impozite noi, aplicate microîntreprinderilor, firmelor de turism, firmelor imobiliare, şi fac nedeductibile o serie întreagă de cheltuieli privind autoturismele aparţinând firmelor, inclusiv combustibilii. Asupra eficienţei şi necesităţii acestor măsuri, planează o serie întreagă de semne de întrebare, reacţiile mediului de afaceri fiind negative.
Interesant este faptul că, deşi ordonanţa a fost asumată de guvernul pedelisto-pesedist, măsurile mult blamate sunt puse exclusiv în cârca nefericitului ministru al Finanţelor. Ce-i drept, domnul Pogea s-a cam dat de ceasul morţii să le argumenteze, formulând tot felul de năzdrăvănii, de unde şi titlul de mai sus, amintind de anecdoticul personaj al lui Anton Pann. Cu totul neaşteptat, colegii de guvernare, însuşi Mircea Geoană, a cerut public, găsirea unei alte soluţii pentru creşterea încasărilor bugetare, astfel încât sa nu fie afectate “firmele foarte vulnerabile”, iar ministrul IMM-urilor, comerţului şi mediului de afaceri, Constantin Niţă, a susţinut că va cere guvernului să nu aplice această măsura în 2009.
În „buna tradiţie” românească, guvernanţii, cu bună ştiinţă, încalcă prevederile Codului Fiscal care prevăd explicit că orice modificare a acestuia devine efectivă după şase luni. Ministrul Pogea motivează cum că „este vorba de o situaţie excepţională şi toata lumea trebuie să înţeleagă că avem nevoie disperată de venituri”. Pe de altă parte, interdicţia de deducere a TVA la achiziţia de autoturisme necesită consultarea Comitetului de TVA la nivelul Comisiei Europene, iar interdicţia de deducere a TVA la leasing şi reparaţii necesită obţinerea unei derogări de la Consiliul Uniunii Europene, ambele demersuri imposibil de îndeplinit până la data de 1 mai, data intrării în vigoare a ordonanţei.
Rezultă, în opinia mea, o concluzie clară: „măsurile financiar-fiscale” nu au nici o legătură cu programul anticriză, sunt luate în pripă, sub presiunea de a îndeplini condiţionările impuse de aprobarea memorandumului cu FMI. De altfel, guvernanţii au recunoscut că rectificarea bugetară satisface condiţia privind restrângerea deficitului bugetar cu 1,1% din PIB, prin reducerea cheltuielilor (care, între noi fie zis, va arde la buzunare bugetarii, başca va diminua investiţiile în infrastructură) şi prin creşterea veniturilor.
Pentru creşterea veniturilor a fost introdus impozitului forfetar, fiind preferat majorării TVA sau cotei unice. Viziunea domnului Pogea privind principiul forfetarului este de a aduna „picătură” cu „picătură” bani, până se face un „lac” de bani în seiful statului. Un lac estimat la vreo 355 de milioane de lei. Practic, domnul Pogea recunoaşte că fiscul, subordonat domniei sale, nu este în stare să depisteze evazioniştii şi preferă să impoziteze de-a valma toate firmele, cu riscul de a penaliza unele în mod nedrept, de exemplu pe cele aflate în plin proces investiţional.
„Dacă nu poţi plăti nici măcar 500 de euro la stat, anual, atunci închide” este bomboana de pe coliva financiar-fiscală oferită de domnul Pogea. Greşit. Prin închiderea acestor mici întreprinderi care nu au profit, statul pierde bani, pentru că acestea nu vor mai plăti impozite pe salarii, TVA şi alte multe taxe şi impozite. Mai mult, statul va trebui să suporte costurile sociale pentru noii şomeri. O fi fost şi pentru IMM-uri săptămâna patimilor, dar parcă săritul peste cal practicat de ministrul de finanţe este prea mult.
