Printează articolul
Trimite e-mail
ø imagini
ø fişiere video
Cel care îi spunea în 2000 lui Roman "Petre, eşti cel mai bun", şi-a perfecţionat de-a lungul timpului comunicarea politică, reuşind în majoritatea cazurilor să îşi asigure succesul electoral. Rând pe rând a câştigat bătăliile cu ceilalţi candidaţi, alegându-şi subiecte de campanie prin care solicita consiliu general din partea PD pentru a putea deveni primarul general al capitalei care să schimbe radical faţa Bucureştiului. Iar mai târziu, în toamna lui 2004, renunţând la fotoliul de primar - proaspăt câştigat, s-a aruncat în lupta pentru preşedinţia României. Campania pentru prezidenţiale l-a găsit pe Traian Băsescu, că despre el este vorba, în situaţia de a inventa noi subiecte spumoase de campanie, care să suscite interesul public şi care să fie în primul rând acceptabile şi dorite de marea majoritate a romanilor. "Să trăiţi bine" a fost unul dintre cele mai mincinoase mesaje de campanie, dar, prin asocierea cu alte sloganuri de tipul "schimbarea sistemului ticăloşit", sau "nu pot ei fura, cât poţi tu vota", s-a ajuns în situaţia din turul II, când candidatul Alianţei DA, PNL-PD, a câştigat alegerile pentru Cotroceni, cu circa 200.000 de voturi mai mult decât candidatul PSD, Adrian Năstase.
Manipularea prin comunicare publică a fost folosită de mulţi actori politici în ultimii ani, iar acum, peste timp, când priveşti înregistrările unor dezbateri televizate, îţi dai seama de modul în care credinţa în anumiţi candidaţi a fost mutată, brutal şi fără nici un scrupul, în zona altor candidaţi care au promis marea cu sarea, chiar dacă erau convinşi de goliciunea mesajelor lor şi de imposibilitatea de a pune în practică cele promise.
Ce s-a întâmplat cu lupta împotriva corupţiei şi a sistemului ticăloşit, ce s-a întâmplat cu mult discutata axa Washington - Londra - Bucureşti, ce s-a întâmplat cu să trăiţi bine? Aproape nimic, sau chiar mai rău decât era în trecut. De la acuzele din campania din 2004, prin care se vehiculau interese ale unor grupuri economice corupte, măsurate în numărul de termopane, numărul de pixuri de campanie, sau numărul de case deţinute de unul sau de altul, am ajuns, la distanţă de 5 ani, să asistăm la prezentarea în mass media a noilor grupuri de interese, a caselor deţinute de familia Băsescu, sau la asocierea fratelui şi a fiicelor în diverse combinaţii discutabile în ceea ce priveşte suspiciunile de corupţie şi de asigurarea unei protecţii de stat prin intermediul instituţiilor care ar fi trebuit să sancţioneze tocmai un asemenea comportament.
Cazurile cele mai noi, legate de persoane precum Puiu Popoviciu, Gigi Becali, dar şi cazurile care vor urma în perioada următoare, nu fac altceva decât să întărească faptul că lupta împotriva sistemului ticăloşit să fi fost doar un slogan prăfuit de campanie, preocuparea celor care au realizat schimbarea de putere
fiind doar schimbarea de formă, prin crearea unui sistem şi mai hidos şi mai schimonosit, care îşi propune în prezent, prin codurile juridice, să dea o lovitura de graţie libertăţii de exprimare.
Nu fac în nici un caz o pledoarie împotriva lui Traian Băsescu, dar cred cu tărie că în toamna acestui an avem obligaţia să alegem un alt preşedinte, un om care să cunoască diplomaţia şi să o respecte atât în ţară cât şi peste hotare, un om care să cunoască realităţile României, să le prezinte aşa cum sunt şi să promită doar ceea ce se poate face, un om care să cunoască funcţionarea statului şi care să respecte într-adevăr separaţia puterilor în stat.
Am ajuns, ca după o tranziţie păcătoasă de 20 de ani, să o luam de la început, însă sper ca acest început să fie începutul pe care îl aşteaptă românii şi în care mai speră, mai ales că previziunea lui Silviu Brucan a ajuns la scadenţă.
Cred că acum a venit momentul ca patria, oricât de demonetizat ar fi fost acest termen, să fie pusă mai presus decât interesul personal sau de partid, dacă mai vrem ca România să mai însemne ceva pe harta lumii.
