Printează articolul
Trimite e-mail
ø imagini
ø fişiere video
Toate pe lumea asta au un început şi un sfârşit. De la marile imperii la marile afaceri, de la liderii politici la gloriile sportive, inevitabil toţi şi toate cunosc creşterea şi descreşterea.
Poate parafrazarea din titlu este puţin pretenţioasă. Într-adevăr, de la Curtea Otomană, despre a cărei creştere şi descreştere a istorisit Dimitrie Cantemir, la Gavril Mîrza şi camarila acestuia - care a călărit, în voia cea bună, vreme de 12 ani acest judeţ şi, în egală măsură, organizaţia judeţeană a unui partid important - este cale lungă. În plus, atmosfera, mentalităţile, reacţiile comportamentele de la Curtea lui Mîrza - Preşedinte amintesc nu numai de cele de la Poarta Otomană, ci îşi găsesc referinţe precise în guberniile sovietice şi în raioanele autohtone ale anilor ’50. Evoluţia domnului Mîrza, în doar câţiva anişori - tocmai cei în care democraţia îşi căuta făgaş în România - de la conducerea unui CUASC (Centrul Unităţilor Agricole de Stat şi Cooperatiste) la vârful administraţiei publice judeţene a fost fulminantă şi, în acelaşi timp, paradoxală. La fel, dacă vreţi, ca ascensiunile şi ale altor lideri politici sau la fel ca apariţia unor oameni de afaceri cu averi nesimţit de mari, adunate într-un timp uluitor de scurt. Aceasta a fost România celor 20 de ani brucanieni. Mă tem că acest tip de evoluţie nu s-a terminat încă.
Decrementa aulae Mîrzae s-a manifestat evident la alegerile locale din 2008. A fost momentul care a marcat alunecarea pe tobogan a pesediştilor domnului Mîrza.
Gavril Mîrza pierde bătălia pentru preşedinţia Consiliului Judeţean, iar coechipierii domniei sale sunt învinşi în toate oraşele importante şi la nivelul întregului judeţ. Alegerile generale de la sfârşitul anului trecut au confirmat cu claritate această tendinţă. Dintr-un fief roşu, judeţul Suceava a devenit unul portocaliu.
Dacă la nivelul comunităţii sucevene lucrurile au fost tranşate prin votul popular - care a măturat regimul Mîrza de la consiliul judeţean şi a acordat pesediştilor doar trei mandate de parlamentar - la nivelul organizaţiei PSD nu s-a întâmplat mai nimic.
Funcţiile cheie de la conducerea organizaţiei erau demult adjudecate de oamenii domnului Mîrza. Astfel, nu s-a putut crea masa critică în măsură să impună analizarea eşecului şi să conducă la o reformă internă, dorită de ani buni de pe când se pierduse guvernarea. Centrul, aflat în plină fierbere, a închis ochii la pierderea unui fief tradiţional.
Domnul Mîrza şi-a văzut liniştit de treabă şi a ocupat, împreună cu garda sa pretoriană, colegiile sigure pentru alegerile parlamentare. Ce folos că domnia sa şi compania au ajuns parlamentari, dacă partidul a înregistrat încă un insucces la nivelul judeţului?
Era de aşteptat ca această a doua înfrângere consecutivă să fi pus capăt epocii Mîrza şi la nivelul propriului partid. Şansa i-a surâs însă liderului pesedist. Intrarea neaşteptată la guvernare i-a dat un balon de oxigen. Acum domnul Mîrza are pâinea şi cuţitul şi îşi nominalizează apropiaţii în tot felul de dregătorii. Personaje care eventual impresionează prin corpolenţă au fost numite în funcţii la nivel naţional.
Altele cunoscute mai degrabă ca purtători inveteraţi de pălărie şi borsetă se pregătesc să ocupe funcţii la nivel judeţean. Sunt cei care îl susţin şi îl vor susţine de-a pururi pe domnul Mîrza.
Nu aş fi abordat acest subiect dacă nu asistam la reacţiile disproporţionate ale domnului Mîrza şi ale apropiaţilor săi faţă de speculaţiile din media privitoare la dorinţa de schimbare exprimată de unii pesedişti. Desigur, schimbarea liderului unui partid este o chestiune internă a acestuia.
Pe de altă parte, însă, disputa ajungând una publică, îmi permit să observ că un PSD nereformat la nivel judeţean va fi unul care nu poate decât să piardă şi viitoarele alegeri şi chiar, pe fondul consolidării accentuate a portocaliilor, să producă un dezechilibru pe scena politică suceveană.
