Dragoş Mircea DANUBIANU

Cred că nu este om în ţara asta care să nu îşi amintească de „Podul de piatră”, cântecelul care ne-a bucurat copilăria. Am găsit pe un blog comentarii interesante pe această temă. Este, se pare, ceva specific românesc, neexistând echivalenţe la alte popoare, în cântecele şi jocurile pentru copii. Răutăciosul de pe blog arată că, astfel, învăţăm de mici cum se fac lucrurile româneşte. Podul, în ciuda presupusei sale trăinicii (fiind de piatră) s-a dărâmat dintr-o cauză simplă şi naturală (a venit apa şi l-a luat). A fost distrus, deci, dintr-o cauză quasi normală (când a fost construit se ştia că va veni apa pe acolo). Cu optimismul tipic românesc, cântecelul ne linişteşte (vom face altul pe râu, în jos).

Numai că mulţi indivizi, pe măsură ce urcă pe scara socială, ajungând ditamai responsabilii în autorităţile publice, uită să joace până la capăt „Podul de piatră” (deşi, sunt convins, nu au avut o copilărie grea) lăsând, nepermis de mult timp, comunităţi întregi cu căile de comunicaţie întrerupte. Este şi cazul celor de la Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale, care au gestionat catastrofal refacerea podului peste râul Suceviţa de pe DN2E din comuna Marginea, distrus de viiturile din iulie 2008. Mă refer nu numai la lucrările care privesc direct refacerea podului ci, îndeosebi, la întreţinerea rutei ocolitoare devenită impracticabilă.

În ciuda intervenţiilor repetate ale autorităţilor publice locale şi judeţene, cei de la CNADN au tratat chestiunea cu indiferenţă crasă. Răbdarea locuitorilor din Marginea a ajuns la limita suportabilităţii. Cu maşinile distruse prin gropile pline de noroi, îngrijoraţi pentru stabilitatea locuinţelor lor, sătenii au ameninţat cu organizarea unor acţiuni de protest.

În cele din urmă au decis să-şi rezolve singuri problema. Ca în varianta lui Mircea Florian la cântecel: „Podul de piatra s-a dărâmat/ A venit apa si l-a luat/ Fără speranţă, totul e pierdut/ Podul de piatră trebuie refăcut/ Vom face altul pe râu, în jos/ Altul mai trainic şi mai frumos”. Oameni pricepuţi şi hotărâţi, mărginenii au pus mână de la mână şi au construit un pod de lemn, la mică distanţă de cel distrus.

Pe lângă spirit civic şi solidaritate, mărginenii au dat dovadă şi de umor, postând cu mândrie pe o pancartă: „Constructor: societatea civilă. Termen de execuţie: 1 zi. Data începerii: 06.02.2009. Data finalizării: 07.02.2009”. Desigur, „societatea civilă” mărgineană riscă să fie amendată pentru realizarea unei construcţii fără autorizaţie şi pentru nerespectarea legislaţiei care reglementează drumurile publice.

Trecând peste acest aspect, care - la o adică - poate fi rezolvat printr-o expertizare tehnică şi o ulterioară autorizare temporară, acţiunea mărginenilor constituie o palmă dată autorităţilor de către locuitorii unui sat, care au dovedit că, în doar o singură zi şi cu cheltuieli nu foarte mari, se poate construi o cale de legătură mai civilizată şi chiar mai sigură decât ruta ocolitoare oferită, dar neîntreţinută, de CNADN.

Podul mărginenilor a intrat deja, cum se întâmplă mereu la români, într-o quasi legalitate. La „festivitatea” de inaugurare printre cei 200 de participanţi s-a numărat şi primarul comunei. Pe un post local de televiziune am văzut, printre autoturismele care au trecut podul „pe propria răspundere”, şi un Logan al Poliţiei Rurale. Copiii din Marginea au, de acum varianta lor: „Podul de piatră ....Vom face altul pe râu în jos/ Altul mai trainic şi mai lemnos”.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Podul mărginenilor.

Comentarii