Dragoş Mircea DANUBIANU

Păstrând, desigur, proporţiile, titlul de mai sus, identic cu cel al remarcabilului  roman scris de Irving Stone, se potriveşte de minune succesiunii de trăiri pe care, cred eu, le-au încercat, în tumultuosul şi imprevizibilul an electoral 2008, o bună parte dintre sucevenii interesaţi de politică. La nivel naţional, atât la alegerile locale cât şi la parlamentare, cele două mari partide s-au situat practic la egalitate.  În schimb, la nivel judeţean,  PD-L a realizat, pe toate planurile, o victorie categorică. Marea coaliţie, de negândit înaintea alegerilor parlamentare, puţin probabilă după rezultatul acestora, a devenit, pe fondul deciziei liberalilor de a intra în opoziţie, o realitate surprinzătoare pentru mulţi, iar pentru susţinătorii fervenţi - atât ai pedeliştilor, cât şi ai pesediştilor - chiar o profundă dezamăgire.

Nu cred în vorbele mari aruncate pentru a motiva constituirea acestei „istorice” coaliţii. „Strâns uniţi în jurul interesului naţional pentru a da piept nemiloasei crize economice care a lovit deja scumpa noastră patrie” este o tentativă jalnică de împăca pe aceia care, încă mai au naivitatea de a crede că, în politică, se poate opera cu considerente de ordin moral. Jocul rezultatelor, dorinţa unora de a avea o mai bună poziţionare în raport cu apropiatele prezidenţiale şi apetenţa altora de a reveni la pârghiile guvernării au condus la această soluţie. Dacă ne uităm bine şi dacă avem tăria de a trece peste simpatiile, antipatiile şi interesele inevitabile faţă de unii sau faţă de alţii, constatăm că partidele rămase pe scena politică seamănă destul de bine între ele. Prin urmare, recenta construcţie majoritară nu trebuie să ne mire prea tare. Putem accepta chiar că această soluţie era cea mai la îndemână şi, într-un fel, preferabilă altora care presupuneau o instabilitate iniţială mai mare, de nedorit în condiţiile crizei care afectează România.

Cu totul altfel, însă, se văd, în opinia mea, lucrurile, aici, la nivelul judeţului Suceava. Rezultatele alegerilor, atât ale celor locale cât şi ale celor parlamentare, au dovedit, fără echivoc, încrederea şi speranţa sucevenilor în echipa domnilor Flutur şi Lungu. Jumătate dintre parlamentarii suceveni, majoritatea consilierilor judeţeni şi a celor din municipiul reşedinţă sunt pedelişti. S-a ajuns la acest rezultat, pe de o parte, datorită nemulţumirilor acumulate şi a ineficienţei administrative manifestată - la nivel de judeţ - în cei 12 lungi ani de hegemonie pesedistă, pe de altă parte, datorită eficienţei şi dinamismului cu care pedeliştii au abordat campaniile electorale. Privind lucrurile sub acest aspect, coaliţia recent instaurată nu are cum să nu dezamăgească şi să nedumerească electoratul sucevean, în aşteptările sale.

Pe cale de consecinţă, preşedintele consiliului judeţean, Gheorghe  Flutur, primarul municipiului, Ion Lungu, parlamentarii pedelişti (câţiva aleşi cu o largă majoritate), sunt puşi, fără voia lor, într-o situaţie foarte delicată. În condiţiile în care, practic, puterea este împărţită frăţeşte, inclusiv la nivelul descentralizatelor din judeţ, cu cei de la PSD, în condiţiile în care criza economică face ca multe dintre proiectele avansate să nu mai fie sustenabile, liderii pedelişti suceveni riscă, dacă nu vor şti să-şi reformuleze rapid obiectivele şi să comunice eficient cu cetăţenii, să piardă încrederea acestora. Aşa cum a pierdut-o irevocabil Gavril Mîrza şi ai săi colegi.  Şi, cred eu, ar fi păcat.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Agonie şi extaz.

Comentarii