Ceea ce nu înţeleg politicienii (nu chiar toţi) este faptul ca românul nu mai poate fi păcălit cu una, cu două, sau cu vreo găleată de plastic. Votul uninominal, atât de nedorit printre anumiţi politicieni, deschide o nouă cale, o nouă abordare a relaţiei parlamentar cetăţean. Mulţi dintre acei cocoţaţi prin scaune înalte au acum o mare dificultate în a convinge pe tot românul şi a-i explica ce-a făcut şi, dacă n-a făcut, atunci de ce n-a făcut.
Tocmai din această cauză unii încearcă acum să lanseze teme false, deschizându-se o aprigă bătălie în a arăta cu degetul înspre cârdăşia guvernării. O guvernare de dreapta instalată cu chin de către Traian Băsescu, cel care şi-a numit apropiaţii din Primăria Bucureşti în posturi ministeriale (vezi cazul Dobre de la transporturi şi Sulfina Barbu de la mediu). Tot Traian a fost cel care l-a instalat, ţinându-l de după umeri, pe Tăriceanu la Palatul Victoria, evident după bocetul de adio la adresa lui Theodor Stolojan. Să vii acum să spui că Guvernul României este un guvern PNL-PSD, este o ipocrizie cât roata carului, însă nimic nu mă mai poate surprinde la aceşti foşti cederişti, pedişti, peledişti şi mai nou pedelişti.
Sigur că nu sunt toţi vinovaţi, sigur că sunt oameni adevăraţi şi în acest partid condus prin intermediul domnului Boc de către Traian Băsescu, însă pe aceşti oameni nu i-a întrebat nimeni dacă sunt de acord să treacă din stânga în dreapta sau dacă gândesc altfel. Mirajul puterii este unul aproape suprem, de multe ori eşti orbit de luminiţa de la capătul tunelului lui Ciorbea, dat afară de acelaşi Băsescu, însă în ceea ce mă priveşte aştept relaxat finalul campaniei, atunci când vor sosi zorii de zi ai noii Românii - România noastră. Să aveţi campanie plăcută!