De fapt, această întârziere este explicabilă prin însuşi caracterul economiei noastre naţionale, care este departe de a fi funcţională în comparaţie cu economiile vest europene, tăbăcite ani la rând de crizele multiple care s-au succedat în ultimele decenii. De data asta, amploarea şi intensitatea crizei americane, apărută într-un moment cum nu se poate mai prost, ţinând cont de contextul electoral în care se află SUA, a inflamat rapid ţările dezvoltate de pe bătrânul continent, dar şi state emergente din zona Balcanilor, dar şi mai departe către continentul asiatic şi extremul orient.
Vorbeam în urmă cu două săptămâni cu Josep Borrell, fostul preşedinte al Parlamentului European, aflat la Suceava pentru câteva zile, la invitaţia mea, care îmi atrăgea atenţia că în Spania, ţara din care provine, există în prezent peste două milioane de apartamente noi nevândute. Dinamica accelerată a sectorului construcţiilor civile şi industriale de pe tărâmul iberic, completată de apariţia crizei financiare globale, a determinat apariţia unor probleme în lanţ. Constructorii nu mai vindeau aproape nimic, băncile nu îşi mai recuperau banii împrumutaţi, iar clienţii - persoane fizice se împotmoleau în proceduri bancare din ce în ce mai dure şi mai birocratice.
Ceea ce s-a întâmplat în ultima perioadă la noi este într-o anumită măsură similar cu cazul spaniol, doar că în România ritmul de creştere în sectorul construcţiilor a fost mult mai lent, datorită faptului că deschiderea s-a produs mult mai târziu, odată cu creşterea fluxurilor de bani din zonele în care există imigranţi români şi odată cu relaxarea sistemului bancar, mai ales în privinţa creditului ipotecar. În momentul actual, foarte multe firme de construcţii care au avut lucrări în domeniul public, dar şi privat, au o lipsă acută de lichidităţi, însoţită de un grad mare creditare, ca urmare a facturilor neîncasate pentru lucrările efectuate.
Am discutat cu mulţi dintre cei care au deja un nume şi un renume în domeniul construcţiilor, iar părerea cvasi-totală este aceea că mai rău ca acum nu a fost niciodată. În acelaşi timp suntem privitorii unui spectacol mediatic interpretat ba de către premierul Tăriceanu, ba de către preşedintele Băsescu. Două palate, două avioane către Bruxelles, două mesaje, ba chiar şi două abordări diferite în ceea ce priveşte, nu rezolvarea crizei, ci măcar înţelegerea ei, cam ăsta e peisajul la nivel central. Doi exponenţi ai puterii de dreapta, ai Alianţei DA PNL-PD, care au rămas până la capăt să privească impasibili scufundarea lentă, dar sigură a României în criza financiară globală, dar şi în propria lor neputinţă.
Să aveţi criză uşoară!