Printează articolul
Trimite e-mail
ø imagini
ø fişiere video
Motto:
În climatul creat de liberali se poate respira spiritual şi se poate progresa material, valorile mişcându-se nederanjate de nimeni.
(Petre Ţuţea, 1990)
Prin definiţie, deciziile politice condiţionează/influenţează viaţa zilnică a milioane de persoane dintr-o ţară sau alta; uneori astfel de decizii se „construiesc” sub forma unor strategii macroeconomice. Pentru a fi bine fundamentate şi a induce efecte benefice în viaţa unei colectivităţi mari, adoptarea strategiilor macroeconomice necesită timp şi expertiză. Îndeosebi în contextul unei economii globale, în care interdependenţele dintre ţări se accentuează cu fiecare zi, fiecare decizie politică capătă o semnificaţie aparte. După caz, astfel de decizii şi/sau declaraţii la nivel macroeconomic pot induce efecte benefice şi/sau catastrofale.
Este ideal, spun cursurile de economics, ca orice strategie macroeconomică să fie gândită pe un interval lung de timp, respectiv unul sau două decenii. Totuşi, realităţile concrete din toate ţările occidentale atestă incontestabil că oamenii politici gândesc îndeosebi „în număr de mandate” şi doar extrem de rar „în număr de decenii”. Care sunt soluţiile de fond pentru a depăşi impasul de tipul invocat? „Aproprierea” între viziunea oamenilor politici şi viziunea necesară la nivel macroeconomic rezidă doar în expertiză, adică în cunoştinţe, în know-how de cea mai bună calitate.
Perioada actuală pe care o parcurge economia românească se dovedeşte a fi una extrem de sensibilă şi orice abordare strict partinică, focalizată pe momentul electoral aflat în derulare, constituie prin însăşi natura ei un demers cu dublă „faţetă”.
După opinia mea, în calitate de economist, apreciez că deschiderea doar parţială a economiei româneşti către exterior se va dovedi a fi în viitorul imediat un factor de protecţie al diverşilor „actori” economici faţă de efectele crizei globale ce se prefigurează.
Mai simplu spus, faptul că şi piaţa bursieră, dar şi piaţa titlurilor financiare derivate, sunt doar într-o fază incipientă de dezvoltare la nivelul României, vor genera, în mod logic, o protecţie implicită asupra diverselor sectoare din economia reală.
În plus, este binecunoscut faptul că între diversele instituţii consolidate în România după 1989, BNR a fost şi rămâne una dintre instituţiile cele mai puternice şi bine administrate, chiar în contextul în care economia românească a cunoscut scăderi dramatice şi perioade de inflaţie accentuată. Managementul profesionist aplicat la nivelul BNR în decurs de peste un deceniu şi jumătate îşi va dovedi, cred eu, adevărata componentă valorică în lunile ce vor urma.
Aşadar, este de prezumat, cred eu, că doar o mică „secvenţă” din agitaţia şi/sau instabilitatea înregistrată în SUA. Anglia sau Germania (cu referire la piaţa bursieră şi piaţa imobiliară) se va reflecta în lunile ce urmează şi în economia reală din România.
Dincolo de consideraţiile invocate, este de dorit ca liderii politici din diverse „zone” ale scenei politice să manifeste responsabilitate şi prudenţă, respectiv să nu tindă a sacrifica perspectiva economiei româneşti în favoarea unor chestiuni ce ţin de momentul actual.
Atunci când preşedinţi de partide importante din România, precum Mircea Geoană, declară că România este „o ţară de doi lei”, că PSD-ul este un partid extrem de priceput „în a cheltui banii”, mă cuprinde o stare de iritare şi revoltă. Ce concluzie ar putea să formuleze cetăţeanul obişnuit atunci când este pus în faţa unei declaraţii de tipul invocat? Cum poate aceeaşi persoană să vină şi să pretindă poziţia de Premier al României? Este memoria colectivă chiar atât de uşor de manipulat? Este posibil ca dl. Mircea Geoană (catalogat de dl. Iliescu ca fiind un simplu „prostănac”!) să adopte diverse strategii macroeconomice în anul 2009 şi ulterior?
Nu putem formula răspunsuri precise la întrebările amintite întrucât, în ultimă instanţă, este exclusiv dreptul electoratului român de a decide prin votul de la 30 noiembrie viitorul socio-economic al României, respectiv viitorul economiei româneşti în structura pieţei comunitare!
