Dragoş Mircea DANUBIANU

Iată că, în ciuda zvonurilor pesimiste potrivit cărora ar exista, între anumite partide importante, o înţelegere ocultă privind amânarea alegerilor pentru primăvara anului viitor, s-a mai făcut un pas, aş zice ireversibil, pe calea declanşării  parlamentarelor la vremea lor - adică la expirarea celor patru ani de mandat. Guvernul a adoptat hotărârea prin care s-a stabilit ziua de 30 noiembrie, ca dată de desfăşurare a alegerilor. Se va pune astfel capăt unei perioade agitate, desfăşurată adesea sub spectrul anticipatelor şi al moţiunilor de cenzură, o perioadă dominată, în prima parte, de tensiunile interne din coaliţia de guvernare,  iar, în cea de a doua, de neajunsurile unei guvernări devenite, ca susţinere parlamentară, sever minoritară. Un adevărat haloimăs politic, din care omul de rând nu prea are cum înţelege mare lucru, cu cele mai mari şi tari partide, declarate ambele în opoziţie faţă de guvern, şi, evident, aflate în opoziţie unul faţă de celălalt.

Tot în ultima şedinţă de guvern, pe lângă o serie de alte hotărâri uzuale pentru pregătirea desfăşurării scrutinului, a fost adoptată o ordonanţă, care vine să modifice faimoasa ,,Lege pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului şi pentru modificarea şi completarea Legii nr.67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, a Legii administraţiei publice locale nr.215/2001 şi a Legii nr.393/2004 privind Statutul aleşilor locali’’. Legea, rezultat, după aproape doi ani de negocieri, al unei înţelegeri scremute, însuşită până la urmă de o majoritate PNL şi PSD, a fost adoptată în luna martie a acestui an, modificată în luna mai şi, acum, din nou, la finele lunii august. Un exemplu trist de lipsă de profesionalism şi de brambureală legislativă. Nu este de mirare că, potrivit unui recent sondaj, 70% dintre cetăţenii patriei nu ştiu, cu trei luni înaintea parlamentarelor, că vor vota conform unui nou sistem electoral, care, eliminând mult hulitele liste de partid, introduce un scrutin, chiar dacă tot proporţional, uninominal.

Toate acestea fac ca, din nefericire,  mult sperata şi necesara însănătoşire a clasei politice, ca rezultat al schimbării sistemului electoral, să fie serios pusă sub semnul întrebării. Cât despre reforma instituţională, descentralizarea administrativă, factori esenţiali ai schimbării, însă realizabili doar prin voinţa întregii clase politice, ce să mai vorbim? România pare condamnată să fie condusă de oameni politici lipsiţi de viziune şi incapabili să comunice, nici între ei şi nici cu cetăţenii.

Alegerile de la sfârşitul lunii noiembrie sunt, se pare, o necunoscută, nu numai pentru alegătorii de rând, apăsaţi de neajunsurile traiului de zi cu zi şi - în general - scârbiţi de politică, ci, chiar pentru ,, profesioniştii’’ din partidele politice, puşi în faţa unei serii întregi de noi provocări. Personalizarea bătăliei politice - de la disputa generală între partide la confruntarea, pe fiecare colegiu în parte, între reprezentanţii partidelor - a scos în evidenţă acuta lipsă de autentice personalităţi politice. Partidele fac apel, în disperare de cauză, la soluţii, politic vorbind, nefireşti: tot felul de artişti, sportivi, ziarişti, ignorându-se faptul că notorietatea, chiar dacă este esenţială, nu este, atâta vreme cât respectivii nu sunt percepuţi drept actori politici, şi suficientă pentru atragerea voturilor.

Pe de altă parte, deocamdată nu s-au conturat marile teme de campanie electorală (aşa cum au fost, în 1996, ofensiva în faţa pericolului restaurării comuniste sau, în 2004, bătălia anticorupţie), care, deşi marcate de mult subiectivism, au făcut, la vremea respectivă, diferenţa. Mai mult, decalarea parlamentarelor de prezidenţiale lasă partidele lipsite şi de tradiţionalele locomotive, reprezentate de prezidenţiabili. Partidele au încercat, totuşi, oferirea unui surogat prin nominalizarea unor candidaţi pentru funcţia de prim-ministru, dar discuţia a căzut în desuetudine înainte de  a începe.

În aceste condiţii, vor învinge aceia care, şi avem exemplul concludent de la alegerile locale, vor reuşi să se adapteze noilor condiţii ale competiţiei electorale, aruncând în luptă candidaţi capabili să comunice eficient cu cetăţenii din colegiul lor. Să sperăm că vor învinge şi cetăţenii, pentru că, nu-i aşa?, votul este singura lor armă.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului La urne, cetăţeni.

Comentarii