Dragoş Mircea DANUBIANU

Unul din evenimentele care, săptămâna trecută, au marcat scena politică suceveană, l-a constituit revenirea domnului Onofrei, de pe culmile ipotetic apolitice - hărăzite înalţilor funcţionari publici - în mai joasele, dar pragmaticele, tranşee ale luptei politice. Orest Onofrei a solicitat, succesiv, guvernului încetarea contractului de muncă prin acordul părţilor, apoi, invocând lipsa unui răspuns prompt, şi-a prezentat demisia şi, pentru ca lucrurile să fie clare pentru toată lumea, a anunţat intenţia de a candida, la apropiatele alegeri parlamentare, din partea PD-L.

Desigur, gestul subprefectului, era previzibil. El a început, în opinia mea,  să se contureze din momentul când domnia sa a contestat în instanţă hotărârea, prin care, în luna aprilie a acestui an, guvernul liberal i-a aplicat „sfântul” principiu al mobilităţii înalţilor funcţionari publici - în cazul său, din funcţia de prefect în cea de subprefect. Se pare, nu are rost să ne ascundem după degete, că toată tărăşenia a pornit de la faptul că ex-prefectul a evitat să candideze pentru preşedinţia consiliului judeţean din partea liberalilor, aşa cum i s-a solicitat, chiar şi public. Mai mult, asupra domniei sale planau suspiciuni privind simpatia faţă de foştii colegi penelişti, deveniţi între timp pedelişti. Lucru probabil, dar, în aceeaşi măsură, explicabil. Să nu uităm că, în perioada guvernării Năstase şi a regimului  Mîrza, singurele voci din opoziţie, cât de cât sonore, au fost cele ale lui Flutur şi Onofrei, şi că, atât reconstrucţia liberală cât şi coagularea alianţei DA, la nivel judeţean, i-a avut ca artizani tot pe cei doi.

În altă ordine de idei, este limpede că domnul Onofrei a declanşat acum „divorţul” de guvern pentru a elimina posibilitatea de contestare a candidaturii sale la parlamentare. Legea prevede explicit, pe de o parte că foştii prefecţii şi subprefecţii pot candida doar dacă au părăsit funcţia cu 60 de zile înainte de alegeri, pe de altă parte, în cazul demisiei unui funcţionar public -înalt sau chiar mai mic- demisia produce efecte după 30 de zile calendaristice, în total, deci, 90 de zile înaintea datei alegerilor. Termenul legal de stabilire a datei alegerilor este tot de 90 de zile. Cum, mai mult ca probabil, alegerile se vor desfăşura pe 30 noiembrie, înseamnă că, în această săptămână, guvernul emite hotărârea de stabilire a datei acestora. Neputându-se baza pe o înţelegere amiabilă cu guvernul, Orest Onofrei a calculat corect şi a demisionat în timp util.

Să încercăm să privim lucrurile dincolo de interesele unora sau ale altora.  Argumentele adus de domnul Onofrei, potrivit cărora, deşi teoretic instituţia prefectului a fost întărită prin depolitizarea ei, doar trei din cei 42 de prefecţi, numiţi la începutul acestui mandat, au rămas în funcţie şi că o bună parte dintre prefecţi şi subprefecţi au candidat la locale, iar alţii se pregătesc să candideze la parlamentare, pot pune serios în discuţie felul în care guvernul a înţeles să aplice modificările legislative privitoare la instituţia prefectului. Eu merg mai departe şi afirm că România nu a fost, nu este ;i nici nu va fi prea curând, în absenţa unei descentralizări instituţionale reale, în lipsa limpezirii şi umplerii de conţinut a sintagmei constituţionale „prefectul conduce serviciile publice deconcentrate”, pregătită pentru profesionalizarea funcţiei prefectului. Ca de obicei, a fost pus carul înaintea boilor.

 Demisia domnului Onofrei a generat, la finele săptămânii trecute, un episod, care datorită amestecului armonios între hazliu şi penibil, nu poate fi trecut cu vederea. Nici nu a devenit vacantă funcţia de subprefect, că liberalii suceveni, simţind miros de ciolan, s-au trezit ca prin farmec din severa bătaie încasată la locale. Biroul Permanent Judeţean Interimar, întrunit la Iaşi - în exil, precum Dalai Lama - s-a grăbit să decidă succesiunea la fotoliul de subprefect. A fost ca în filmul de veselă amintire, Angela merge mai departe. Înţelepţii interimari au dovedit, încă o dată, că, la Suceava, PNL este un partid închis. Desemnarea doamnei Zarojanu frizează absurdul. Aceeaşi doamnă, care a pierdut lamentabil la primărie, care s-a cocoţat pe listă şi la municipiu şi la judeţ - doar, doar o putea negocia de un „vice”, despre care până şi câinii comunitari ştiu că, politic vorbind, este unealta unui purtător local de mare pălărie liberală,  îndrăzneşte să poftească la înalta dregătorie. Halal, să-i fie.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului După demisie.

Comentarii