„În viaţă există două mari tragedii. Una e să nu obţii ceea ce îţi doreşti. Cealaltă e să obţii". George Bernard Shaw afirma acest lucru şi înclin să îi dau dreptate. Suntem în plină vară şi pentru că după vară vine toamna, iar toamna se numără bobocii, cred că este necesară o analiză politică, în contextul paradigmei dorinţă - putinţă, exprimată mai sus.
Dacă ar fi să ne întoarcem la momentul toamnei anului 2004, foarte puţini erau cei care credeau în victoria lui Traian Băsescu şi a alianţei Dreptate şi Adevăr. Dubla „tragedie” a acelui moment, prin pierderea guvernării de către PSD şi instaurarea unui nou ciclu politic în jurul PNL şi PD, nu a adus şi schimbarea în bine promisă de către Traian Băsescu în campania electorală.
Cu toate că trimiterea PSD în opoziţie a fost clamată triumfal - ca o victorie a poporului, de către noua putere de dreapta, putinţa guvernanţilor conduşi de Călin Popescu Tăriceanu a fost cu mult sub nivelul dorinţei. „Să trăiţi bine!” a rămas un simplu slogan, lupta împotriva corupţiei a constituit doar un atribut al luptei politice, iar izolarea României în toate punctele cardinale, şi spre răsărit, către Rusia, dar şi la vest, spre Uniunea Europeană, ne-a adus în situaţia de a fi descoperiţi în faţa noilor schimbări globale legate de criza energiei şi a alimentelor. Prin urmare, aproape nimic bun pentru cei care au câştigat în 2004. Pentru cei care au pierdut, mai precis pentru PSD, au fost câţiva ani de frământări interne, de schimbări şi de reveniri, care până la urmă nu au reuşit decât să producă o pierdere electorală de câteva procente.
Revenind la momentul 12 decembrie 2004, la finalul turului II, elementul determinant al schimbării centrului de greutate al puterii a fost trădarea PUR-ului, care a cedat rugăminţilor preşedintelui Băsescu, acceptând trecerea în barca puterii şi participarea la guvernare, fiind catalogaţi ulterior drept „soluţia imorală”, chiar de către artizanul trădării - noul preşedinte ales al României.
Acum patru ani PSD şi PUR decideau la nivel central constituirea unei uniuni naţionale. Istoria se repetă, iar în urmă cu trei zile, consiliile naţionale ale PSD şi PC (fostul PUR) au hotărât să înceapă un nou proiect electoral comun, validând o ofertă de guvernare pentru următorul ciclu politic.
Principiile sunt în mare măsura aceleaşi, spre deosebire însă de momentul 2004, acum este nevoie de o încredere reciprocă mai mare şi de asigurarea unor garanţii prin care să nu mai existe posibilitatea unei trădări, aşa cum a fost în trecut, pentru că acum, ca şi atunci, Traian Băsescu va fi un actor important al creării majorităţii parlamentare şi al instalării guvernării.
Vom vedea în scurt timp cum evoluează politica românească, vom vedea dacă suntem capabili să învăţăm din greşelile trecutului şi sper ca paradigma dorinţă - putinţă să nu se mai repete, pentru că în următorii patru ani avem nevoie de o guvernare socială consecventă, de genul aceleia din perioada 2000-2004.