Ioan Catalin NECHIFOR

Nici bine nu s-au terminat alegerile locale, că partidele politice au şi început pregătirile pentru campania electorală pentru parlamentarele din toamnă - dacă se va ţine cont de termenul de 4 ani - sau cel mai târziu în primăvara anului viitor.

Ne-am obişnuit în această logică electorală şi practic nu reuşim să ne eliberăm de haina politică, aproape nici o clipă. Cel mai uşor îşi dau seama de acest lucru românii care trăiesc în afara ţării, cei care au posibilitatea să experimenteze un alt fel de sistem social, economic, dar şi politic.

Iar diferenţele le sesizează cel mai uşor în pelerinajul aproape anual, când sute de mii de români vin acasă la familie, la prieteni sau la cei dragi, în scurtele perioade de concediu.

Această migraţie, petrecută, de regulă, de Crăciun, de Paşte, sau, în cele mai multe cazuri în perioada iulie - august, este resimţită din mai multe puncte de vedere.

Lăsând la o parte caracterul emoţional, sentimental al revederii, cea mai importantă componentă este cea financiară, pentru că cei pe care ne-am obişnuit să îi numim „căpşunari” nu vin cu mâna goală acasă. Vin cu cadouri, cu bani, dar şi cu nerăbdarea reîntâlnirii oglindită în surâsul pe care îl abordează atunci când trec poarta casei, sau cu sentimentul de reuşită pe care încearcă să-l confirme prin noua maşină pe care şi-au cumpărat-o după o muncă de un an pe tărâm spaniol, italian, german.

Pentru aceşti români, statul nostru nu are politici publice. Cei peste 2 milioane de concetăţeni care s-au hotărât, dintr-un motiv sau altul, să părăsească ţara, se simt, în majoritatea cazurilor, abandonaţi de către patria mamă.

Iar cel mai elocvent exemplu îl constituie acţiunea ministrului Păcuraru, cel care a decis să stopeze  bursele de locuri de muncă pentru românii stabiliţi în Italia şi Spania, după ce lansase acest program cu surle şi trâmbiţe, în urmă cu câteva luni.

Motivul ministrului este că la ultima bursă, desfăşurată la Torino, s-ar fi prezentat doar vreo câteva sute de români, din cei peste 100 de mii stabiliţi în regiunea Piemonte. Este greu de înţeles la ce se aştepta un ministru (care la rândul lui se face foarte greu înţeles) în urma unui asemenea proiect? Credea cumva domnul Păcuraru că români noştri se vor îmbulzi la coada locurilor de muncă oferite de angajatorii din ţară, în condiţiile în care ei sunt cei care cunosc cel mai bine realitatea şi au la îndemână comparaţia - cel mai eficient instrument pentru a afla stadiul de evoluţie al României?

Se ştie că românii nu prea au încredere în politică. Se ştie, de asemenea, faptul că cea mai mică încredere o au românii care au plecat din ţară, iar acest lucru s-a văzut cel mai bine la referendum-ul pentru demiterea preşedintelui Băsescu, atunci când participarea la scrutin a fost scăzută, în pofida unei ample campanii printre românii din afară (vă mai amintiţi poate de mitingul de la Castellon - Spania).

Ceea ce nu se ştie, sau nu se doreşte să se ştie, sunt cauzele care stau la baza neîncrederii, iar până nu vom cunoaşte sau nu vom recunoaşte aceste cauze, şansele de a crea politici publice coerente pentru toţi românii sunt minime, iar probabilitatea ca cei plecaţi în străinătate să se întoarcă definitiv acasă este de asemenea minimă.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Atenţie! Vin românii!.

Comentarii