Motto:
În climatul creat de liberali se poate respira spiritual
şi se poate progresa material, valorile mişcându-se nederanjate de nimeni.
(Petre Ţuţea, 1990)
Am aflat din presă despre pledoaria insistentă a dlui Adrian Năstase pentru ca Parlamentul României să refuze avizul cerut de DNA; cel puţin dl Miron Mitrea a fost diplomatic şi a declarat că doreşte să ajungă în faţa instanţei de judecată. Înţeleg, evident, că decizia parlamentară este birocratică şi că abia în toamna acestui an Parlamentul se va pronunţa pe speţa invocată. Ceea ce nu înţeleg însă este tupeul/aroganţa dlui Năstase, ca şi recenta sa revenire în fruntea PSD! Oare nu este clar pentru liderii PSD că dl Năstase înseamnă o pierdere imensă de imagine politică?
A rămas celebră povestea dlui Năstase şi a „mătuşii Tamara”, aşa cum a fost ea indusă în opinia publică de presa anului 2006 (folosesc sintagma „mătuşa Tamara” pe baza argumentelor invocate de presă!). Pe scurt, scandalul moştenirii „mătuşii Tamara” l-a obligat pe Năstase să renunţe la funcţia de Preşedinte al Camerei Deputaţilor şi să se autoizoleze în PSD. Din cele publicate în acea perioadă, reiese că o doamnă în vârstă de 97 de ani, Tamara Cernasov, ce locuia într-un bloc modest din sectorul 1, i-a lăsat moştenire nepoatei sale, Dana Năstase, o avere de aproape 1 milion euro; evident, dna Dana Năstase este soţia fostului premier; la finele anului 2000 ea a primit 400.000 USD într-un cont bancar, poveste pentru care s-a ajuns la un alt dosar DNA (cu implicarea lui Ioan Melinescu). Nu ştiu şi nu mă interesează care anume va fi cursul procedural pentru dosarele DNA în care este cercetat dl Năstase! Ceea ce doresc este să formulez simple întrebări: Chiar îşi imaginează dl Năstase că România este o ţară în care locuiesc 22 de milioane de persoane realmente stupide? Poate o persoană adultă să creadă povestea lui Năstase? Întrucât l-am cunoscut pe dl Adrian Năstase la Suceava, am avut ocazia să îl descifrez clar/explicit, atât ca intelect, cât şi ca om. Domnia sa este într-adevăr de o aroganţă nemăsurată, orbit de putere, de dorinţa de a fi „în faţă”; este lipsit de cuvânt, de obraz şi, prin urmare, de caracter. Pentru mine, ca cetăţean din Suceava, Adrian Năstase este o nulitate absolută ca om! Pentru a fi onest cu mine însumi admit că dl Năstase este un intelectual valoros, un personaj relativ cult, educat vreo 17 ani de zile la Academia Română (am avut ocazia/neşansa, într-un anume context, pe parcursul a două luni de zile în anul 2001, să studiez mai tot ceea ce a scris el!). Ca structură umană, Adrian Năstase rămâne un patern de personalitate construit în jurul unui zero absolut: nici un principiu, nici o valoare, nici o urmă de morală, bun-simţ sau obraz. Atunci când un personaj gen Marian Vanghelie ajunge să deţină puterea de orice tip, te aştepţi oarecum intuitiv la un comportament arogant, josnic, non-onorant, fără conştiinţă. Este însă mai periculos atunci când un personaj educat ca Năstase preia comportamentul lui Vanghelie! ”Mixajul” dintre o minte cultivată şi o lipsă totală de conştiinţă conduce la o „monstruozitate umană”; întrucât acesta este dl Năstase; omul Năstase este perfect egal cu omul Vanghelie! Dl Năstase trebuia „condamnat” de opinia publică nu pentru cele cinci dosare DNA, ci pentru acel milion de euro obţinut nonlogic.
Amintesc şi de recenta implicare a lui Năstase (şi Mitrea) în campania electorală a PSD Suceava; venirea celor doi la Suceava a însemnat, cred eu, un prejudiciu adus dlui Mârza şi PSD Suceava; prin implicarea invocată, pot spune că dl Flutur Gheorghe a avut în dl Năstase un „aliat”. Mai mult, dacă în lunile ce vor urma dl Năstase şi alţii ca el vor continua să facă „valuri” în Parlamentul României, dacă vor convinge PSD să susţină/iniţieze o nouă suspendare a dlui Băsescu de la Cotroceni, sunt aproape convins că îl vor readuce pe acesta din urmă la 60-70% în sondajele de opinie. Democraţia înseamnă şi dezavantaje, între altele; ea nu poate să impună bun-simţ, conştiinţă şi logică celor care deţin puterea la un moment dat. Ea nu poate să îl oblige pe dl Năstase să se retragă. Ea nu poate nici măcar să îl oblige pe domnia sa să se privească în oglindă! Ar fi un exerciţiu util şi necesar!