Ioan Catalin NECHIFOR

Întrebări fără răspuns au existat întotdeauna. Şi vor mai exista, cât timp sunt probleme existenţiale. De câteva mii de ani, oamenii au căutat să înţeleagă sensul vieţii, urmărind să scape de povara apocalipsei, acel scenariu tragic, în urma căruia viata pe pământ ar urma să se sfârşească. În foarte multe situaţii, ameninţările prezentate maselor largi de oameni erau aproape imposibil de materializat, însă, odată cu creşterea nivelului de civilizaţie şi de trai, omenirea a devenit din ce în ce mai greu de păcălit, sau de indus în eroare, daca vreţi. Plecând de la celebra Arcă a lui Noe, trecând prin molimele pustiitoare şi vânătorile de vrăjitoare ale evului mediu, scenariul apocaliptic s-a apropiat foarte mult in secolul XX de zona realului, a posibilului. Cu siguranţă, războiul rece a constituit perioada când, din dorinţa de a justifica şi de a valida public acţiunile economice ale liderilor mondiali, s-a mers ani la rând pe tema iminenţei unui atac nuclear, indiferent de tabără, fie ea comunistă, fie capitalistă.

După 89, odată cu căderea cortinei de fier, această temă a fost abandonată şi s-a încercat înlocuirea ei, la presiunea unor organizaţii neguvernamentale, cu problema schimbării climaterice şi mai nou a crizei energetice. Până astăzi, nu sunt date certe precum că încălzirea globală e datorată exclusiv poluării industriale şi că ar fi un fenomen ireversibil. Mai mult, percepţia publică a rămas în mare parte neutră, chiar dacă aerul condiţionat a devenit o necesitate şi în zonele mai depărtate de ecuator. Cât despre criza energetică, aici lucrurile sunt mult mai complicate. Studiile unor institute independente, dar şi cercetări ştiinţifice realizate la comanda ţărilor producătoare de petrol, sunt în măsura să prezinte date alarmante. Rezervele actuale de petrol par a fi pe cale de epuizare, în ritmul actual al creşterii industriale ajungând pentru încă 20-25 de ani. Ceea ce era greu de crezut în urmă cu ceva ani, astăzi a devenit o certitudine, care pune semne serioase de întrebare. China şi India, despre care era dificil de discutat în termeni de industrializare în anii 90, au devenit astăzi motoare ale creşterii economice mondiale şi în acelaşi timp consumatoare mari de resurse energetice. Cu siguranţă, omenirea a ajuns din nou într-un moment de răscruce şi este nevoie urgentă de răspunsuri care să satisfacă dorinţa de continuitate a vieţii pe pământ. Rămâne de văzut dacă ştiinţa va fi capabilă să ţină pasul cu provocările momentului şi rămâne de văzut dacă oamenii importanţi ai planetei vor da dovadă de înţelepciune.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Semne de întrebare.

Comentarii