Primăvara n-a venit anul asta cu mâna goală. A venit cu un eveniment despre care s-a tot discutat în ultimele luni, pe toate canalele TV şi în presa scrisă. S-a vorbit de o asemenea manieră încât, pentru noi cei mulţi, summit-ul NATO pare să însemne ceva cu totul ieşit din comun.
De fapt, dacă ar fi să gândim aşa cum gândesc cetăţenii unor ţări occidentale, am înţelege că o asemenea acţiune este un lucru normal, care se petrece la intervale de timp, mai peste tot în lume.
Ne-am trezit noi, în România, să transformăm, din ţânţar armăsar, o întâlnire care era stabilită de foarte mult timp înainte şi care ar fi trebuit să se desfăşoare sub semnul normalităţii.
Dar, poate pentru simplul fapt că normalitatea este un fenomen din ce în ce mai rar, autorităţile statului, în principal guvernul şi preşedinţia, au încercat să mascheze adevăratele probleme ale românilor. Toata lumea vorbeşte de summit, un cuvânt care în urmă cu ceva vreme nu se folosea în limba română.
Televiziunile se întrec în a analiza pe toate feţele şi pentru a defini minunatele beneficii ale summit-ului.
Fiind călător săptămânal prin Bucureşti, spre parlamentul european din Bruxelles, am avut ocazia să văd schimbarea artificială la faţă a traseului de la Otopeni la Palatul Parlamentului. O schimbare care îmi aminteşte de vizitele de lucru ale tovarăşului în judeţe. Îmi aduce aminte de hărnicia cu care se întreceau în activitate anumiţi prim secretari de pe vremuri, în a-i face pe plac primului om din stat.
De data asta rolurile s-au schimbat, mentalitatea de prim secretar fiind preluată de preşedinte şi de premier, care încearcă să arate înalţilor oaspeţi o altă faţă a României.
Această încercare jalnică, prin care nu facem altceva decât să ne furăm căciula singuri, a culminat cu simularea de sâmbătă, simulare care a paralizat fără nici un rost traficul în capitală. Iar acest lucru este doar începutul, de luni şi până vineri va fi un calvar adevărat.
Rămâne să vedem dacă s-a meritat acest tip de abordare pur românească şi dacă nu ar fi fost mai bine să facem ce ar fi făcut orice ţară din vestul Europei. Adică să ne fi comportat firesc, în aşteptarea unui eveniment firesc şi obişnuit.