Vreau să spun, din capul locului, că mă număr printre cei care apreciază pozitiv introducerea votului uninominal. Ce-i drept, optimismul meu este unul rezervat, atâta vreme cât clasa politică, din care - indiferent de sistemul de vot - se selectează candidaţii, arată aşa cum bine ştiţi că arată, şi în condiţiile în care alegerile pe colegii uninominale presupun cheltuieli financiare considerabil mai mari. Noul sistem electoral va impune, însă, partidelor să aplice, cu adevărat, criterii judicioase de desemnare a candidaţilor şi, în egală măsură, va determina aleşii să aibă o atitudine responsabilă şi mai apropiată faţă de cei care i-au ales.
Toate bune şi frumoase, numai că parlamentarii nu se dezmint şi îşi dau din nou cu stângu-n în dreptu’. După ce - scuzaţi expresia, dar alta mai potrivită nu am găsit - "s-a frecat menta" vreo doi ani în comisia pentru cod electoral, acum, amestecând mere cu pere (parlamentarismul cu administraţia publică locală), Parlamentul României adoptă o lege, al cărui titlu vorbeşte de la sine: "LEGE pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului şi pentru modificarea şi completarea Legii nr.67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, a Legii administraţiei publice locale nr.215/2001 şi a Legii nr.393/2004 privind Statutul aleşilor locali".
Dacă asupra introducerii votului uninominal la alegerea parlamentarilor au avut loc dezbateri publice serioase, alegerea directă a preşedinţilor consiliilor judeţene a trecut oarecum "ca valiza prin gară", fiind adoptată în Camera Deputaţilor – sub o acută presiune pesedistă - la votul final al legii, în ciuda faptului că problematica fusese eliminată din textul legii la comisia de cod electoral.
PSD s-a hotărât să impună această prevedere, pe ultima sută de metri, după ce baronii locali cei mai vocali (aşa cum a relatat presa centrală: Marian Oprişan, Liviu Dragnea, Constantin Conţac, Gavril Mîrza, Nicuşor Constantinescu) au luat cu asalt conducerea centrală. Cum îmi este binecunoscută dragostea de democraţie a acestor distinşi domni, nu m-am putut abţine să nu citesc cu atenţie prevederile care modifică şi completează legile mai sus citate. Am găsit mai multe surprize care, de altfel, mi-au sugerat titlul de mai sus. Prima surpriză: "Este declarat ales preşedinte al consiliului judeţean candidatul care a întrunit cel mai mare număr de voturi valabil exprimate, în primul tur de scrutin". A doua surpriză: "Candidatul care a fost ales în funcţia de preşedinte al consiliului judeţean face parte din acesta, are drept de vot şi conduce şedinţele consiliului judeţean."
Era de aşteptat şi de bun-simţ, spun eu, ca trecerea la alegerea directă a preşedinţilor de consiliu judeţean, în acelaşi mod cu cel de la alegerea primarilor, să conducă la o anume uniformizare a prevederilor legislaţiei privind administraţia publică locală. Nu s-a întâmplat aşa. Preşedintele consiliului judeţean este ales într-un singur tur de scrutin cu o majoritate relativă, deci practic poate fi ales cu ceva mai mult de 30% din voturi. Implicit, preşedintele consiliului judeţean nu va avea legitimitatea pe care o are primarul ales cu o majoritate absolută. Totuşi, legea modificată îi pune acestuia la dispoziţie pârghii de care primarul nu beneficiază: preşedintele consiliului judeţean este consilier de drept, are drept de vot în consiliu şi conduce şedinţele consiliului. Recenta modificare legislativă le mai aduce preşedinţilor de consiliu judeţean şi alte avantaje, prin eliminarea posibilităţii de a fi eliberaţi din funcţie prin votul consilierilor (li s-a acordat aceeaşi stabilitate ca şi primarilor) şi prin eliminarea prevederii de a răspunde în faţa consilierilor judeţeni de buna funcţionare a administraţiei publice judeţene.
Nu am ce zice, abilă mişcarea baronilor locali. Profitând de dorinţa, aproape unanimă, de introducere a votului uninominal, au reuşit să impună o lege care le dă credibilitate, le conferă stabilitate, le întăreşte prerogativele. Preţul plătit pentru toate acestea este unul prea mic: să obţină cu un vot mai mult decât ceilalţi contracandidaţi. Lucru destul de uşor de realizat: cu aparatul de partid şi sponsorii din spate, cu notorietatea binecunoscută (doar sunt baroni) şi cu niscai pomeni electorale. Cu totul alta ar fi fost situaţia daca alegerea s-ar fi desfăşurat în două tururi de scrutin. Bătălia din turul doi ar fi lăsat mai mult loc dezbaterilor, ar fi fost mai personalizată, oferind cetăţeanului şansa de a alege în cunoştinţă de cauză.