Aurel BURCIU

Apropierea campaniei pentru alegerile locale (iunie a.c.) accentuează/amplifică disputa între diverse forţe politice, grupuri şi categorii sociale. Discursul demagogic, populist, inconsecvenţa între poziţia exprimată „ieri” şi cea adoptată „astăzi”, ipocrizia, atacurile de tip personal, acuzaţiile nefondate, inventarea unor subiecte de presă, par a deveni caracteristici curente pentru susţinerea unor interese partinice. Evident, se pune întrebarea: „Astfel de instrumente în susţinerea discursului politic vor mai avea succes sau nu în faţa electoratului, vor mai fi eficace sau nu în România anului 2008?”.

Recent, domnul Preşedinte Traian Băsescu a trimis o scrisoare Executivului prin care se solicită renunţarea la taxa auto, respectiv modificarea unor articole din Codul Fiscal pe motiv că acestea contravin Tratatului de aderare a României la UE şi prejudiciază interesele românilor. Este absolut halucinant! Astăzi dl. Traian Băsescu „uită” că a promovat cu vreo doi ani în urmă Codul Fiscal şi taxa de primă înmatriculare concepută de dna Sulfina Barbu, ministru PD la acel moment. În fapt, taxa invocată, pe marginea căreia s-au formulat zeci de puncte de vedere pro şi contra, ar trebui să se numească „taxa Sulfina Barbu”! Dincolo de originile acestei controversate taxe, întrucât nu aspectele formale contează, este util să discutăm pe chestiunile de fond, să delimităm poziţiile partidelor politice în funcţie de fondul problemei invocate. Într-adevăr, poate maniera în care a fost concepută/gândită taxa auto nu a fost dintre cele mai inspirate; în plus, poziţia critică a UE faţă de taxa auto ar trebui să dea de gândit Guvernului României. Într-adevăr, aderarea României la UE înseamnă şi o serie de obligaţii asumate de ţara noastră, cât şi unele drepturi ce derivă din acest statut. Să nu uităm că în spaţiul comunitar problematica mediului înconjurător, chestiunile legate de poluare etc. sunt extrem de sever „taxate” prin legislaţie şi mecanismul instituţional construit; Garda de Mediu sau alte instituţii similare, în diverse ţări membre UE, impun treptat tuturor actorilor economici, dar şi populaţiei, un alt tip de comportament faţă de mediul înconjurător. Mai mult, spun explicit în calitate de economist, că orice tendinţă spre fiscalitate excesivă constituie o politică publică extrem de discutabilă. Atât cât reuşesc eu să percep, cred că în loc de „taxa auto” ar fi preferabilă o „taxă de mediu”, fondurile cumulate pe această cale urmând să aibă destinaţia expresă de soluţionare a unor chestiuni legate de poluarea mediului înconjurător.

În ceea ce priveşte poziţionarea partidelor politice, îndeosebi a PD-L , apreciez că este vorba doar de o încercarea de a obţine câştiguri electorale pe seama criticării taxei auto; inclusiv PSD, prin vocea d-lui Titus Corlăţean, consideră că atitudinea d-lui Boc este halucinantă atunci când susţine sprijin pentru o eventuală moţiune de cenzură pe acest subiect; nici măcar PRM, din declaraţiile făcute, nu susţine un astfel de demers. Discutând despre ipocrizie şi inconsecvenţă în disputa politică actuală este suficient să amintesc faptul că prin 1997 dl. Traian Băsescu, pe atunci ministru al transporturilor, a impus o taxă pentru fondul special al drumurilor, taxă ce a dus ulterior la falimentul a zeci de firme trasportatoare/prestatoare de servicii. Îmi amintesc şi acum miile de plăcuţe instalate pe marginea şoselelor din întreaga ţară, plăcuţe având inscripţionată sintagma „Aici sunt banii dumneavoastră!”. Îmi amintesc, în egală măsură, că la promovarea actului normativ pentru a impune acea taxă executivul din care făcea parte dl. Traian Băsescu a impus şi sancţiuni usturătoare pentru cei care s-ar fi sustras plăţii. Ce anume ar trebui să înţelegem actualmente? Executivul din 1997 era unul legitim şi avea dreptul să promoveze diverse acte normative, iar cel de astăzi este unul ilegitim? Este sau nu necesar un minimum de consecvenţă între poziţia publică adoptată „ieri”, faţă de cea adoptată „astăzi” de către orice lider politic? Dar unde sunt acum acei bani plătiţi de fiecare cetăţean posesor de maşină? Din acele fonduri acumulate, spun unele voci din media şi alte cercuri informate, s-au consolidat zeci de firme apropiate astăzi de Palatul Cotroceni, firme numite „regii asfaltului de astăzi”; nu cu mult timp în urmă astfel de firme au acceptat să facă „muncă patriotică” pentru igienizarea unor zone de la marginea Bucureştiului. De ce oare?

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Taxe de „ieri” şi de „azi”.

Comentarii