Printează articolul
Trimite e-mail
ø imagini
ø fişiere video
Din 2005, nu mult după ce preşedintele-jucător s-a instalat la Cotroceni, de unde reuşeşte sistematic să impună pe scena politică principalele teme de discuţie - în dezbaterea publică a apărut obsesiv ideea organizării alegerilor parlamentare anticipate. Până acum, această idee, întoarsă pe toate feţele de politicieni şi de analiştii politici, susţinută de unii, respinsă de alţii, nu s-a concretizat. Mai mult, merită evidenţiat faptul că, aşa cum rezultă – de altfel- din sondajele de opinie, cetăţeanul nu a prea fost interesat de această chestiune. Vorba ceea : ,‚Schimbarea domnilor, bucuria nebunilor’’. Dar, repet, ideea a fost mereu enunţată, de unii sau de alţii, la început de preşedinte şi de partidele arondate, acum de PSD şi, cu jumătate de gură de PNL. Ce mai tura-vura, asistăm la o adevărată joacă de-a anticipatelea, Dacă o ţinem tot aşa, peste ani, se va scrie în dicţionare şi despre anticipate ca despre ,,baba oarba’’ : un vechi joc interactiv, din tradiţia poporului nostru.
În ceea ce mă priveşte, atâta vreme cât pentru a ajunge la alegeri anticipate trebuie parcurs, potrivit Constituţiei, un lung şi complicat parcurs, ce trece de mai multe ori prin parlament şi pe la preşedinţie, cred că este puţin probabil să asistăm, prea curând, la un astfel de eveniment. Este improbabil ca majoritatea parlamentarilor să accepte să îşi scurteze, introducând cu propria mânuţă bilele în urnă, durata mandatului. Aşa cum s-a văzut de nenumărate ori, parlamentarul român votează, mai degrabă, potrivit propriului interes decât felului în care îi dictează liderul de partid sau cine ştie ce raţiuni legate de interesul general. Ori interesul personal spune fiecăruia să îşi conserve scaunul pe întreaga durata a mandatului pentru a se putea bucura la bătrâneţe de ,,binemeritata’’ pensie de parlamentar. Başca, alegeri înainte de vreme, înseamnă că, pentru a-şi putea păstra poziţia, domnul parlamentar va trebui să îşi bage, mai devreme, mâna adânc în buzunar pentru finanţarea campaniei electorale. În plus, trecerea la sistemul de vot uninominal produce fiori multora dintre parlamentari, îndeosebi celor obişnuiţi să fie paraşutaţi de la Bucureşti în provincie.
Acum, PSD-ul, prin vocea, din ce în ce mai puţin convingătoare - inclusiv în propriul partid - a preşedintelui său, cere demisia guvernului în vederea organizării de alegeri anticipate şi comasarea acestora cu alegerile locale. Cred că domnul Geoană este pe punctul de a târî partidul într-o prostie aproape la fel de mare ca aceea a suspendării preşedintelui. Spun aceasta pentru că un astfel de scenariu nu face altceva decât să ridice mingea la fileu preşedintelui Băsescu care, în astfel de situaţii, ştie să puncteze necruţător. Chiar dacă guvernul Tăriceanu pleacă de bunăvoie sau cade în urma unei moţiuni de cenzură, preşedintele este cel care numeşte un nou prim-ministru (ghici de la ce partid) şi care, presupunând că de două ori guvernul propus de acesta cade în parlament, poate, dar nu este obligat, să ia decizia dizolvării parlamentului în vederea anticipatelor. Sigur, este treaba PSD-ului să decidă ce are de făcut şi ce este mai bine pentru sine.
Vreau, însă, să arăt că ideea comasării alegerilor parlamentare cu cele locale este contraproductivă pentru evoluţia democratică. Amestecarea problematicilor locale cu cele naţionale nu conduce decât la accentuarea confuziilor şi nedumeririlor din mintea cetăţeanului, la împiedicare acestuia de a decide în cunoştinţă de cauză. Mai mult, trecerea la votul uninominal pentru desemnarea parlamentarilor nu şi-ar putea dovedi presupusa eficienţă. Închipuiţi-vă, în ipoteza că voinţa PSD-ului va deveni realitate, că, undeva în luna iunie a acestui an, vă prezentaţi la secţia de votare. Vi se vor oferi, nici mai mult nici mai puţin, şase buletine de vot (pentru primar, consiliul local, preşedintele consiliului judeţean, consiliul judeţean, Camera Deputaţilor, Senat). Nu este oare prea mult ?
