Ioan Catalin NECHIFOR

În ultimii ani, mai precis în ultimii trecuţi de la revoluţie, ne-am aruncat întotdeauna după lucrurile venite din afară. După jumătate de secol de comunism, timp în care ne uitam cu jind după gardul naţional, sau pe puţinele canale de TV străine pe care le prindeam, cu dorinţa de a avea ceea ce alţii aveau şi îşi permiteau cu vârf şi îndesat, iată că acum acceptăm aproape tot din afară, cu o obstinenţă şi cu o automulţumire care ne împiedică să vedem cu adevărat ambele feţe ale aceleiaşi realităţi. Înainte de 1990, românii îşi doreau un televizor color, un video player, o pereche de jeans şi poate, din când în când, o maşină de fabricaţie străină. Majoritatea trăiau în acest vis zi de zi, fără nici o şansă de a dobândi lucrul mult visat. După decembrie 89, visul a început să prindă contur şi să ne dea speranţa că într-o bună zi ne vom bucura de binefacerile capitalismului. Aşa a început goana după agoniseală, o goană care ne-a transformat, încet, încet, în indivizi mai puţin umani, mai aplecaţi spre consum şi spre satisfacerea unor dorinţe din ce în ce mai costisitoare. Un fenomen social normal şi de înţeles, mai ales în situaţia noastră, cei care am fost blocaţi zeci de ani şi asupra cărora s-a pus, de multe ori, stop în calea unor năzuinţe personale. Însă perioadele bune ale vieţii postdecembrieste nu au fost multe, după un ciclu electoral de stabilitate şi de creştere, a venit, inevitabil, varianta destructivă a politicii de dreapta. Dacă după guvernarea CDR-istă s-a mai putut repara câte ceva, integrarea în NATO şi finalizarea negocierilor de aderare la UE fiind exemple în acest sens ale perioadei de stânga Ion Iliescu - Adrian Năstase, după această Alianţă D.A. PNL – PD, construită în jurul lui Traian Băsescu şi Călin Popescu Tăriceanu, se pare că va fi mult mai greu de reparat. Vă spun din perspectiva unui om care trăieşte patru zile, de luni până joi, la Bruxelles sau Strasbourg şi care revine în fiecare săptămână acasă, în România. Şi care se întâlneşte cu diferiţi oameni din diferite ţări europene şi care, atât cât le permite gradul lor de informare, sunt sceptici în ceea ce priveşte viitorul nostru. Mulţi spun că ceea ce face guvernul şi preşedintele ţării nu s-a mai întâlnit în istoria europeană, practic am ajuns în situaţia în care ne-am tăiat singuri craca de sub picioare, datorită unor ambiţii personale, datorită nepriceperii în a duce România înainte şi datorită obsesiei pe care portocaliii au dobândit-o fata de PSD. Ce mai aşteptăm în această situaţie? Din afara ţării nu are cum să vină un ajutor nesperat şi în nici un caz gratuit. Am văzut şi în trecut, vedem şi în prezent. Sărbătoarea noastră naţională a iubirii, din 24 februarie, aproape că a intrat în uitarea colectivă de când Valentine’s Day a fost importat şi adoptat fără nici un regret, iar exemplele de substituire ale unui produs sau ale unei valori româneşti cu una corespondentă din străinătate, pot continua mult şi bine. Aşa că, închei acest mesaj de Dragobete, spunându-le domnilor Băsescu, Tăriceanu, Boc, Blaga, Orban şi ceilalţi: Iubiţi România! Pentru că eu o iubesc, mă întorc întotdeauna cu drag acasă şi îmi doresc din tot sufletul să aibă un viitor mai bun.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Mesaj de Dragobete.

Comentarii