Aurel BURCIU

Am mai discutat despre PD-L ca despre un partid prezidenţial, ca de o construcţie politică tip mega-partid menit să-l sprijine pe domnul Traian Băsescu pentru a obţine puterea totală în România, pentru a impune la începutul lui 2009 un Guvern „subordonat” şi un Parlament „disciplinat”.  Am omis însă anterior să creionez ipostaza PD-L ca un „partid stat”! Pentru că esenţialmente aşa a fost gândită această structură/construcţie politică şi asta se doreşte a fi!

Îmi amintesc că prin anii 2001/2002 dl. Emil Boc( şi alţi lideri PD) se „agita” incoerent pe mai toate ecranele TV, striga, acuza disperat, democraţia era în pericol, spunea el, întrucât PSD-ul se detaşa tot mai vizibil ca un „partid stat” al acelui moment. Care este situaţia de fond în prezent? Cât de democratice sunt partidele? În ce măsură acceptă ele „jocul democratic”?

Există, cred eu, un adevăr extrem de simplu: „Esenţa democraţiei rezidă într-un echilibru relativ între mai multe partide”. Teoreticienii numesc ideea invocată drept pluripartitism şi ea poate fi înţeleasă de către oricine fără un recurs la un brainstorming. Ceea ce au condamnat „ieri” liderii PD încearcă cu disperare să construiască şi să impună „astăzi”, adică un „partid stat” numit PD-L. În urmă cu vreo doi ani domnul Nicolae Vulpe dezvăluia presei amănuntele unei discuţii politice ce au avut loc la restaurantul Potcoava , când s-a iniţiat construcţia PD-L de către dl. Traian Băsescu şi liderii PD (astăzi dl. Vulpe este oarecum „marginalizat”, firma sa nu mai primeşte comenzi etc. ; de ce oare?) . Nu cu mult timp în urmă dl. Valeriu Stoica, lider marcant al PD-L, anunţa public că pentru următorii doi ani şi ceva orice democraţie internă în acest partid este suspendată. Întrebările care survin: „Pe baza cărei cutume ?”, „Pe baza cărei Constituţii?”. Domnul Valeriu Stoica, jurist reputat, nu se încurcă în „amănunte” juridice de tipul invocat! Ceea ce trece sub tăcere dl. Stoica este starea de fapt ce defineşte funcţionarea internă a PD-L, faptul că modelul autocrat din vârful piramidei se „multiplică” la infinit înspre baza ei, că liderii locali copiază, jenant de umil, „modelul” impus de şefii de la centru. Atunci când un tânăr oarecare de la PD-L, sectorul 1 al Capitalei, în virtutea principiilor democratice,  şi-a propus să fie contracandidatul domnişoarei Elena Băsescu la funcţia de Secretar al OTPD-L a survenit un veritabil taifun/agitaţie la vârful partidului; tânărul în cauză, anume Bogdan Boza, riscă actualmente să fie exclus, „să fie trimis în Siberia” etc. Nu ştim exact ce riscă dl. Boza, dar ştim precis că lideri importanţi din PD-L precum Emil Boc sau Răzvan Murgeanu au adoptat o atitudine incalificabilă împotriva acestui tânăr. Dacă scena de astăzi, din 2008, avea loc pe vremea lui Stalin sau Ceauşescu, cu siguranţă că dl. Boza ar fi fost acuzat de „deviaţionism”, de „trădarea” cauzei partidului, de revoltă inadmisibilă, de „duşman” al poporului etc. Indiscutabil, Ceauşescu l-ar fi dorit pe Nicu Ceauşescu în postura de „continuator” al „măreţelor sale realizări”, l-a văzut drept succesor la „coroană” şi a recurs la orice „instrumente” pentru a-l impune în opinia publică din România; starea psihologică din acei ani, acel „mental colectiv” bolnav încă nu le-am uitat nici astăzi, noi cei care suntem mai în vârstă. Astăzi însă instrumentele de persuasiune, de opresiune împotriva unui personaj incomod, de pedepsire a celui care gândeşte diferit sunt cu mult mai subtile! Personaje precum domnii Emil Boc, Răzvan Murgeanu sau alţii devin un fel de „protectori” ai fiicei lui Zeus, un fel de „părinţi grijulii”. Aproximativ aceeaşi atitudine a avut-o dl. Gheorghe Flutur faţă de domnişoara Elena Băsescu cu ocazia lansării candidaţilor PD-L  în judeţul Suceava, de săptămână trecută. Care sunt următorii paşi vizaţi de liderii PD-L pentru a consolida acest „partid stat”?! Vor generaliza modelul invocat în funcţionarea PD-L şi înspre alte partide? Eventual în întreaga societate românească? Nu este nevoie de prea multă imaginaţie pentru a face o conexiune explicită între „fostul” Nicu Ceauşescu şi ”actuala” domnişoară Elena Băsescu. Dar dacă unii dintre noi gândim diferit? Dar dacă electoratul român doreşte cu totul alte modele? Aşa cum anticipam cu ceva vreme în urmă, un sondaj ATLE îl situează astăzi pe domnul Traian Băsescu la circa 40% din intenţiile de vot ale românilor. Aşadar, este extrem de probabil ca efectul de domino să înceapă să se manifeste, iar PD-L să coboare rapid înspre 10-15% din susţinerea electoratului român. Este foarte probabil, pe cale de consecinţă, ca această construcţie politică gândită ca un „partid stat” să devină rapid un „partid de stat” pe tuşă. Ce vor face liderii PD-L într-o astfel de ipoteză? Vă urez, cu sinceritate, domnilor pedelişti, să recurgeţi la un brainstormig! Aceasta dacă aveţi cu ce!

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului „Partidul stat” PD-L.

Comentarii