Am discutat anterior despre PD-L ca despre un partid prezidenţial, ca de o construcţie politică tip mega-partid menit să sprijine dorinţa domnului Traian Băsescu de a obţine cel de-al doilea mandat la care Constituţia îi dă dreptul, să asigure formarea noului Executiv la începutul anului 2009, să exercite, dacă va fi posibil, puterea totală. Este binecunoscut faptul că acest partid are un singur „şef”, anume însuşi domnul Traian Băsescu, acesta promovând un stil dur, autocrat de management, de o factură proprie. Modelul aplicat de „şef”, preluat rapid de alţi lideri centrali şi locali, s-a dovedit a fi la început unul de succes. Întrebarea cheie ce derivă este pentru cât timp se va menţine acest succes? Atât timp cât domnul Traian Băsescu rămâne în sondaje la 55-60%, domnia sa poate „trage” după sine la 30-35% forţa politică ce îl sprijină, respectiv PD-L.
În ultimele săptămâni, deşi există mai multe institute/centre ce au drept job sondarea opiniei publice, periodic, pe diverse subiecte, nu au fost comunicate public rezultatele unor sondaje de acest tip (cu privire la personalităţi politice şi poziţionarea partidelor). După unele informaţii se pare că domnul Traian Băsescu a coborât notabil sub 50% în încrederea electoratului român, ipoteză care ar trebui să inducă multă nelinişte şi semne de întrebare pentru liderii/militanţii PD-L Nu ştim precis ce anume propulsează înspre vârful preferinţelor electoratului o personalitate politică sau alta; sociologii nu au reuşit să explice acceptabil această chestiune întrucât este vorba de zeci de detalii, de zeci de contexte/situaţii prin care trece un lider politic, de sute de fapte/evenimente ce se mixează într-un veritabil „puzzle” pentru a înţelege/explica fenomene sociologice de acest fel. Nu ştim precis nici în sens invers cum se destramă un astfel de „puzzle”; se întâmplă uneori ca un mic detaliu să nu mai funcţioneze în relaţia cu electoratul, ca o gafă, o eroare, un cuvânt, o sintagmă, un gest nepotrivit, un fapt sau o întâmplare conexă cu liderul politic să nu mai fie acceptată de electorat; din acel moment putem discuta de un veritabil efect de domino ce are ca revers prăbuşirea acelui lider politic în toate sondajele de opinie; orice ar spune el, orice ar mai face, revenirea la poziţia de top devine imposibilă. „Din când în când , spune domnul C. T. Popescu (ziarul Gândul),cu trimitere la domnul Traian Băsescu, un conducător autoritarist trebuie să îşi forţeze adepţii să înghită câte o bazaconie” fără justificare sau argumente, doar pentru că sunt spuse de „marele om”; dacă electoratul refuză acel amănunt putem discuta de începutul unei prăbuşiri în sondajele de opinie.
Atât timp cât domnul Traian Băsescu nu are nici un contracandidat ipotetic/potenţial, cât PSD-ul este incoerent şi nu îşi defineşte explicit adversarul politic principal, PD-L-ul se declară ca fiind în „opoziţie” , dar exercită puterea prin funcţia supremă în stat, atât timp cât continuă disputele pentru Ministerul de Justiţie, cât se oferă zilnic noi subiecte de scandal, PD-L-ul domnului Traian Boc reuşeşte să exploateze electoral bulversarea de pe scena politică. Atunci când, mai devreme sau mai târziu, un detaliu aparent nesemnificativ va genera scăderea treptată a domnului Traian Băsescu în sondajele de opinie, putem discuta de un prim efect de domino în ceea ce priveşte personalitatea domniei sale; alte zeci de amănunte, erori din trecut, inconsecvenţe, „dosare” trecute, atitudini autocrate, semne de aroganţă, indisponibilitate la negociere etc. se vor conexa generând aşa-numitul „bulgăre de zăpadă”. Dacă ţinem seama de ceea ce consacră teoria în ştiinţele politice, trendurile descendente de aceste tip, odată declanşate devin ireversibile; oricât de valoroşi ar fi consilierii de imagine, orice ar face liderul politic în cauză, respectiv domnul Traian Băsescu, revenirea la poziţia de top în sondaje nu mai este posibilă. Dacă ipoteza invocată se va confirma, ea va însemna pentru PD-L un veritabil dezastru întrucât în lipsa „suportului” adus de domnul Traian Băsescu această structură politică se va prăbuşi rapid în sondaje înspre 10-15%. Pe cale de consecinţă, putem discuta despre un al doilea efect de domino cu referire la PD-L, subsidiar celui sugerat anterior. Oricât de agresivă va fi strategia acestui partid în competiţiile ce urmează, oricare vor fi instrumentele utilizate, oricât de mari vor fi sumele de bani cheltuite, PD-L-ul va intra pe un trend descendent întrucât mentalul colectiv îl percepe conexat de domnul Traian Băsescu; rămâne să aşteptăm săptămânile ce urmează pentru a evalua primele sondaje de opinie pe această temă.