Aurel BURCIU

Una  dintre faţetele negative ale globalizării contemporane rezidă în accentuarea profundă a interdependenţelor dintre ţări/regiuni ale lumii, în condiţionarea parţială dintre diverse procese ale dezvoltării economice. Crizele recente survenite pe pieţele bursiere din Asia, dublate de  scăderea cursului acţiunilor pe pieţele din SUA, se răsfrâng treptat în Europa şi generează semne de nelinişte. Într-adevăr, aşa cum remarcă Robert Gilpin, la începutul secolului XXI viitorul economiei globale este incert, iar componenta cea mai sensibilă se localizează la nivelul fluxurilor financiare internaţionale. În ceea ce priveşte economia românească, situaţia de ansamblu rămâne stabilă, însă nu pot fi neglijate două tendinţe confirmate statistic, anume semnele de recesiune indicate de bursa de valori şi schimbarea trendului înregistrat de rata anuală a inflaţiei. Întrebarea majoră ce survine este dacă şi în ce măsură eventuale crize economice externe au sau vor avea impact direct asupra României.

Prin definiţie, deciziile macroeconomice din orice ţară, inclusiv din România, îşi păstrează o „marjă de acţiune proprie”, ceea ce conferă  o anumită protecţie împotriva unor influenţe negative ale globalizării; „actorii” mai puţin importanţi din arena globală pot acţiona preventiv faţă de astfel de influenţe negative, aşa cum a fost vizibil în manifestarea crizelor din anii '70  şi '90. Actualmente sensibilitatea maximă în manifestarea crizelor se localizează la nivelul sistemului financiar internaţional: pieţele bursiere din Hong Kong, India şi Germania au ajuns la cel mai scăzut nivel din ultimii trei ani, indicele Nikkei a scăzut cu peste 4%, indicele DAX a scăzut cu peste 6%, bursele din Paris şi Frankfurt au scăzut cu 5%; acţiunile Allianz şi BNP Paris au scăzut alarmant; bursa din Toronto a scăzut cu aproape 5%, pe Wall Street se avansează scenarii dintre cele mai pesimiste, bursele din Sao Paolo şi Buenos Aires scad alarmant, etc.

Dacă ţinem seama de o serie de estimări pertinente, criza creditelor imobiliare şi încetinirea creşterii economice din SUA, fluctuarea USD în raport cu alte monede, vor continua să se manifeste până la jumătatea lui 2009; în paralel, preţul petrolului ar putea să crească de la 100USD/baril la 150USD sau mai mult, ceea ce induce un element suplimentar în manifestarea perioadei de recesiune. Totuşi, din perspectiva unor actori mai „moderaţi”, respectiv ţări precum România, inclusiv din perspectiva unor MNC sau operatori financiari pe pieţele internaţionale, preluarea influenţelor crizei va fi extrem de diferită de la un caz la altul; similar altor efecte ale competiţiei globale putem discuta despre câştigători şi perdanţi în competiţia dintre ţări şi companii. De exemplu, în sensul invocat, se poate reţine faptul că manifestarea din SUA şi Asia a fost extrem de inegală pe cele 27 ţări membre UE; în ţările mai mici abia se manifestă primele semne ale crizei şi o variantă atenuată a valului de recesiune; chiar dacă unele pieţe bursiere sunt în declin, operatori precum Barklays Bank sau Royal Bank se sustrag tendinţei generale şi înregistrează creşteri de 8-9% a preţului acţiunilor. Cum se explică astfel de tendinţe contradictorii? După opinia mea, tipul de management aplicat şi atitudinea preventivă faţă de riscurile majore explică de ce nu toţi actorii participanţi urmează trendul general al unui val de recesiune.

Din perspectiva României, după ce 3 ani consecutivi s-au obţinut rezultate vizibil pozitive (6-7% rata creşterii PIB, controlul inflaţiei, stabilitatea relativă a cursului de schimb, şomaj redus, alocarea de 6% din PIB pentru educaţie, majorarea pensiilor etc.), va fi esenţială gestiunea macroeconomică pentru anul 2008, an care oarecum regretabil, este şi unul de „tip electoral”; Executivul (încă de orientare liberală), va trebui să manifeste prudenţă maximă în ceea ce priveşte politicile salariale şi controlul asupra ratei inflaţiei. În plus, poziţiile oficiale adoptate de diverse instituţii ale statului cu responsabilităţi în zona economică şi socială, cât şi poziţiile/atacurile/criticile unor personalităţi politice, trebuie să fie cântărite cu multă grijă, întrucât în astfel de situaţii, fiecare cuvânt contează şi poate produce consecinţe catastrofale!

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Economia încotro?.

Comentarii