Indiferent de ce poziţie am ocupat în cadrul Consiliului Local Vatra Dornei sau în cadrul Consiliului Judeţean Suceava, mereu am promovat, susţinut şi votat proiectele majore ce ar fi trebuit să ducă la dezvoltarea zonei respective.
La fel stau lucrurile şi în ceea ce priveşte megaprogramul “Utilităţi şi mediu la standarde europene în judeţul Suceava”. Obiectivele acestui program sunt: extinderea alimentării cu gaze naturale în 62 de localităţi şi reabilitarea sistemului de alimentare, transport şi distribuţie a căldurii din şapte oraşe şi municipii ale judeţului.
Nu aş fi abordat acest subiect dacă primarul municipiului Vatra Dornei nu m-ar fi acuzat, în cadrul unei întâlniri publice, de faptul că sunt vinovatul principal datorită căruia gazul metan nu a ajuns la Vatra Dornei.
Este evident pentru orice om de bună credinţă că primarul comite o gravă eroare. Acest primar şi partidul din care face parte au câştigat alegerile locale şi judeţene din 2000 şi 2004 cu promisiunea aducerii gazului metan. În întâlnirile publice, primarul îşi aroga toate meritele referitoare la acest proiect, ba mai mult spunea auditoriului că el simte deja mirosul gazului metan în aerul Dornei.
Ceea ce este cu adevărat grav e faptul că cetăţenii judeţului trebuie să returneze cei 86,3 milioane de Euro, chiar dacă nu pot beneficia de avantajele gazului metan.
Este evident că acest megaprogram este în mare suferinţă. Sigur, cei care se ocupă de implementarea acestui program pot invoca o mulţime de explicaţii: faptul că proprietarii de terenuri pe care trece conducta de înaltă presiune ar fi obstrucţionat lucrările, faptul că Ministerul Economiei şi Comerţului nu a stabilit un operator de distribuţie, faptul că firma care a câştigat licitaţia de execuţie a dorit rezilierea contractului, faptul că finanţele publice nu vor să înapoieze T.V.A.-ul corespunzător facturilor eliberate şi, “bineînţeles”, şicanele la care au fost supuşi de adversarii politici.
Un alt aspect care nu a fost luat în calcul la elaborarea proiectului, dar care va afecta în mod serios buzunarele sucevenilor, este preţul pe care vor trebui să-l plătească pentru gazul consumat.
Dacă în anul 2002, când a fost aprobat acest program, mia de metri cubi nu costa cu mult peste 100 dolari, acum, pentru gazul importat, preţul pe care România îl plăteşte este de 370 dolari mia de metri cubi. Ba mai mult, Comisia Europeană ne cere majorarea cu 70 % a preţului la gazele naturale din producţia internă.
Dacă facem un calcul simplu, ţinând cont de faptul că producţia internă acoperă doar 60% din consum, iar 40% provine din Rusia, realizăm că nu foarte mulţi îşi vor permite utilizarea gazului metan.
Prin acest articol, nu mi-am propus să mă disculp şi nici să lansez sentinţe, dar aştept ziua când cei responsabili de acest eşec îşi vor asuma răspunderea şi îşi vor recunoaşte limitele manageriale.
Dacă la această oră nu ştim cine sunt vinovaţii, cel puţin ştim cine va avea de suferit: cetăţenii judeţului Suceava, care peste câteva luni vor putea să-i penalizeze pe cei care nu şi-au onorat promisiunile.