Ioan Catalin NECHIFOR

Indiferent de ceea ce se întâmplă în ţară, indiferent de scandalurile politice fără sfârşit, indiferent de listele cu persoane gata să fie anchetate, drumul nostru trebuie să ducă înainte.

Şi cred că a venit deja momentul ca autodeterminarea, în sensul bun al cuvântului, trebuie să devină un adevărat motto al Sucevei şi al sucevenilor. Avem o regiune cum mulţi şi-ar dori, un relief foarte variat, un potenţial important agricol şi industrial, avem, în plus, un fel de a fi şi de a trăi specific locuitorilor acestor meleaguri. Avem un bun simţ care de multe ori ne duce şi la pierdere, mai ales în aceste perioade tulburi.

Avem, mai mult decât atât, obligaţia de păstra ceea ce am primit moştenire de la cei care au trăit înaintea noastră. De la mănăstirile voievodale la cetatea de scaun, de la obiceiurile din moşi strămoşi la portul şi limba noastră. Avem, în acelaşi timp, obligaţia de a pune în valoare şi de a promova tot ceea ce există frumos şi de valoare, de la Izvoarele Sucevei la Probota, de la Panaci la Muşeniţa.

Răspunsul la ceea ce avem de făcut nu trebuie inventat. Trebuie doar să privim înapoi, în istoria mai îndepărtată sau mai apropiată, atunci când cuvintele la ordinea zilei erau relaţii bune cu vecinii, apropierea de alte regiuni, toleranţa faţă de cei de altă naţionalitate sau credinţă. Aşa au reuşit cei dinaintea noastră să păstreze un caracter aparte al celor care au trăit, trăiesc şi vor trăi aici în Ţara de Sus, aproape de Putna, unde Măria Sa Ştefan îşi doarme somnul de veci, aproape de codrii seculari, unde Dragoş – îmblânzitorul de zimbri – îşi căuta loc de ţară.

Mai rămâne de pus o întrebare, cină să facă toate astea? Iar răspunsul nu e nici simplu, nici greu, e la îndemâna noastră, pentru că nimeni altcineva, în afară de noi nu ne va ajuta. Noi, sucevenii, suntem singurii în măsură să ne croim drumul nostru, să vedem mai departe de orizont şi să lăsăm în urmă tot ceea ce a fost rău sau tot ceea ce ne-ar mai putea face rău. Sigur, ceea ce spun e cazul cel mai fericit, aproape abstract şi cu certitudine ideal.

Dar avem nevoie să ţintim sus, pentru că dacă Ştefan, Petru Muşat, Alexandru cel Bun şi alţi iluştri înaintaşi nu visau cu ochii deschişi, mai departe decât puteau cei mulţi să viseze, astăzi acest petec de pământ n-ar mai fi păstrat atâtea comori. Stă în puterea noastră să continuăm ceea ce am început şi dovezile că suntem pe drumul cel bun apar în fiecare zi.

Nu mai departe de sfârşitul săptămânii trecute, Suceava şi-a căpătat identitatea unui pol de creştere, prin organizarea primei ediţii a Forumului economic regional Bucovina, la care au participat firme din ambele părţi ale Bucovinei istorice, Suceava şi Cernăuţi. După aproape un deceniu de construcţie asiduă în planul relaţiilor de colaborare dintre cele două regiuni vecine, începem, uşor-uşor, să culegem roade. Tot acest efort diplomatic prinde contur şi avem acum posibilitatea de a pune faţă în faţă, la masa dialogului, factori de decizie din administraţie, din politică şi cel mai important, din mediul de afaceri. Pentru că, am reuşit să înţelegem, după multe, foarte multe întâlniri româno – ucrainene, că avem, în calitate de vecini doar două variante: să ne înţelegem, sau nu. Iar prima dintre variante pare să fie îmbrăţişată din ce în ce mai mult în toate relaţiile existente între Suceava şi Cernăuţi, în Bucovina istorică.

Rămâne doar să sperăm că drumul pe care am decis să îl urmăm va fi drumul cel bun.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Drumul nostru.

Comentarii