Aurel BURCIU

Aşa cum anticipam încă de la finele lui noiembrie 2006, fuziunea prin absorbţie între PD şi ex-PLD a contribuit semnificativ la o serie întreagă de „clarificări” pe scena politică actuală din România, chiar dacă este vorba de clarificări de facto şi mai puţin de clarificări doctrinare şi/sau ideologice; după ce a jucat rolul unui „cal troian” menit să fragmenteze PNL-ul, în varianta iniţială de platformă/program, structura politică creată s-a dovedit un simplu „pion” în mâna domnului Traian Băsescu, reunindu-se, oarecum natural, sub un singur centru de decizie. Privind retrospectiv, este dificil de formulat răspunsuri clare la întrebări de tipul: „Care a fost/este ideologia PLD?”; ”Care a fost/este ideologia PD?”; ”Care va fi ideologia/doctrina PD-L?”; „Care sunt perspectivele unor partide precum PRM sau PNG şi ce le diferenţiază doctrinar?”.

Din punct de vedere doctrinar/ideologic forţele politice s-au structurat dintotdeauna în jurul unei idei centrale enunţate, al unei doctrine explicit promovate. Teoretic, prin ideologie înţelegem un sistem de idei cu semnificaţie politică durabilă, la care se raportează un partid, un grup social, o clasă socială etc. ; în decursul timpului doctrinele s-au structurat în jurul partidelor istorice de tip liberal, conservator sau socialist, aşadar reflectă un spectru larg începând de la dreapta până la stângă scenei politice dintr-o ţară sau alta(David Miller, 2006).

Altfel spus, forţele politice semnificative au îmbrăţişat dintotdeauna o anumită ideologie, şi-au construit şi exprimat public un anume tip de doctrină (sistem închegat de principii/concepţii prin care se exprimă o anumită orientare în domeniul politic, religios, ştiinţific, filosofic etc.); ele oferă astfel întregului spectru al electoratului şansa unei prime opţiuni de vot de tip politic/doctrinar, urmând ca în subsidiar să fie determinanţi liderii partidelor ce promovează un anumit tip de ideologie(opţiunea de vot după performanţa liderilor); îndeosebi după Marx şi Engels sintagma de ideologie s-a nuanţat şi oarecum perimat, având asociate şi conotaţii negative (David Miller, 2006).

Dincolo de chestiunile teoretice, revenind la scena politică din România, în calitate de cetăţean, percep că s-a ajuns la o clarificare majoră a spectrului politic în sensul simplificării opţiunilor majore adresate electoratului(prin construcţia PD-L); însă, paradoxal, problematica ideologică/doctrinară a devenit oarecum mai confuză; indiscutabil, constituirea PD-L oferă un avantaj nesperat PNL-ului în sensul că rămâne un „culoar” în zona centru-dreapta ce poate conduce PNL-ul până la 20% din opţiunile electorale, deci dl. Boc şi alţi lideri PD au sprijinit, involuntar desigur, poziţia PNL pe scena politică; la stângă scenei politice PSD-ul urmează să evolueze oarecum nestingherit de alte partide clar orientate ideologic, ceea ce îi asigură teoretic 20-25% din opţiunile electoratului. După percepţia mea, rămâne insuficient clarificată dreapta spectrului politic, zonă în care se localizează PD-L, cel puţin declarativ; anumite întrebări survin însă în mod automat: „Cum a oscilat PD-ul(desprins din FSN,1992) de la stânga scenei politice până în această zonă?”; „Cum se explică afilierea la PPE?”; „Care este la nivel european ideologia/doctrina PPE, întrucât acesta cumulează un întreg grup de forţe politice?”; „Este semnificativă electoral adăugarea sintagmei de „liberal” în denumirea PD-L?”. În măsura în care apreciem că este posibil ca o secvenţă din electoratul de orientare liberală să susţină noua construcţie politică a PD-L oarecum involuntar apar alte întrebări notabile: „Ce ar însemna adăugarea sintagmei de „creştin-democrat” la aceeaşi construcţie politică?”; „Dar a sintagmei de „conservator”?”

Apreciez că anumite construcţii politice de tipul invocat, oricât de subtile/nuanţate ar fi strategiile pe care se bazează, se vor dovedi contraproductive pentru confruntările electorale din 2008/2009. Totuşi, rămân o serie întreagă de semne de întrebare legate de votul uninominal, dar şi de viitoarele poziţionări ale partidelor politice precum PRM sau PNG; eventuala intrare în viitorul Parlament a acestor partide politice este suficient de probabilă şi poate conduce la diverse tipuri de alianţe în viitor.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Clarificări de facto.

Comentarii