Mai avem doi ani şi scăpăm de perioada de tranziţie, perioadă care a fost parcă “dicatată” de regretatul Silviu Brucan, cel care în ultimii ani ai vieţii participa la o interesantă emisiune TV “Profeţii despre trecut”.
Cei 18 ani care au trecut până acum au fost marcaţi de o mulţime de evenimente şi bune şi rele, unele pro, altele contra intereselor României. Poate de aceea a fost şi este necesară o atât de lungă perioadă de trecere de la un sistem, cel comunist, la un altul nou nouţ şi visat de mai toţi românii, sistemul capitalist, al economiei de piaţă.
Când am auzit pentru prima data că tranziţia va dura 20 de ani, cu explicaţiile profunde şi de rigoare acordate de Brucan pe un anumit post de televiziune, am refuzat să cred şi să accept, în acelaşi timp. Mi se părea o enormitate şi o monstruozitate ca o ţară precum România – proaspăt scăpată de sub dominaţia comunismului, să aştepte la coadă 20 de ani pentru a intra într-o nouă dimensiune. Însă, an după an, văzând paşii uneori stângaci, alteori rău intenţionaţi pe care îi făcea ţara noastră spre noua orientare sistemică, mi-am dat seama de adevărul acestei profeţii şi mă temeam, din ce în ce mai mult, ca Silviu Brucan să nu fi fost prea optimist.
Totuşi, acum, la un an şi câteva zile de la integrarea europeană se pare că drumul nostru e clarificat într-o mare măsură. Chiar dacă de la 1 ianuarie 2007 şi până azi, guvernarea de dreapta nu a făcut mare brânză, aşa cum nici predecesoarea ei din vremea cederistă 1996 – 2000 nu a făcut. Măcar nu au reuşit să oprească România din drum, au scăpat la mustaţă de aplicarea clauzei pentru agricultură, mai au acum în prima jumătate a anului 2008 de rezolvat clauza de salvgardare pentru justiţie şi după aia mai vedem. Păcat că nu există preocupări la nivel central, serioase şi obligatorii pentru statutul de ţară membră a Uniunii Europene, statut pe care nu l-am câştigat datorită strădaniei portocalii, ci datorită stăruinţei şi sacrificiului întregului popor.
Am citit şi mesajul de an nou adresat românilor de preşedintele Traian Băsescu, cel care prevedea că, “în trei-patru ani, cu toţii vom putea spune că România s-a schimbat profund, ca efect al intrării în Uniunea Europeană”. Şi care impunea un număr de trei condiţii pentru realizarea obiectivului strategic, “acela ca românii să trăiască mai bine în ţara lor”. Prima este nevoia unei clase politice care să fie dedicată poporului român, a doua condiţie este să înţelegem că statul creează românilor condiţii şi cea de-a treia este să fim solidari. Nimic mai simplu. Doar dacă ar pleca de la exemplul domniei sale, să devină dedicat întregului popor român şi nu doar unei părţi din poporul portocaliu, să creeze condiţii pentru o guvernare eficientă şi în al treilea rând să fie solidar, nu doar cu Theodor Stolojan, ci cu toţi cei care vor într-adevăr binele public în România.
Mă îndoiesc că va reuşi şi, de fapt, văzând termenul de 3 – 4 ani după care preşedintele ne asigură că vom putea trăi bine, îmi dau seama că Traian Băsescu nu va mai apuca, din postura de preşedinte, ca tranziţia să se termine cel mai târziu pe 22 decembrie 2009. La vremuri noi, oameni noi. Dar până atunci, răbdare şi speranţă.
P.S. La mulţi ani tuturor Ionilor şi Ioanelor.