Ioan Cătălin NECHIFOR

Premierul şi preşedintele şi-au zâmbit. Au mers cu acelaşi avion şi, mai mult, şi-au dat mâna. Nu ştim de ce şi cu toate că sper că au făcut aceste gesturi în dorinţa de a încălzi relaţiile dintre Cotroceni şi Victoria, mă tem că a fost un gest de complezenţă, pentru a crea o falsă impresie de colaborare. Pe de altă parte, premiile „10 pentru România”; au arătat, din nou - dacă mai era nevoie, că românii doresc ca în politică să existe o stare de normalitate. O stare în care Ion Iliescu (cel mai bun parlamentar) să stea la aceeaşi masă politică cu Mircea Geoană şi Adrian Nastase, nominalizaţi şi ei în topurile politice. O veste bună sau rea, depinde din ce punct de vedere o priveşti, pentru aceşti trei exponenţi ai stângii, care se pare că sunt obligaţi de alegători să se accepte şi să rămână împreună într-un proiect social democrat. Românii îşi doresc, de asemenea, un premier şi un preşedinte care să stea în aceeaşi barcă şi să nu mai vâslească unul împotriva celuilalt. Îşi doresc stabilitate şi o construcţie politică pentru interesul naţional, pentru normalitatea care să ducă, în sfârşit, la o viaţă mai bună. În fine, după această tranziţie şi după reforma pe care tot o discutăm din 1989 încoace, se pare că avem o şansă importanta pentru a dobândi un sistem politic un pic mai bun. Pentru că am depăşit de mult etapa când România se comportă ca un sistem cu partid dominant, în care partide puternice preluau într-o manieră cvasi-totală guvernarea. Trecem acum prin situaţia în care avem un sistem multipartitist, în care câteva partide relativ puternice partajează un scor electoral important, dar care nu au avantajul formării unui guvern cu o majoritate parlamentară clar definită. Şi se pare că ne îndreptăm spre un viitor bipartitist, cu două partide şi jumătate, sistem care conduce la o reală alternanţă la guvernare acceptată şi respectată de către toate părţile. Argumentul principal nu este, din nefericire, reforma reală a clasei politice. Este, aşa cum ne aşteptăm în România de azi - o ţară care încă nu şi-a identificat clar drumul de urmat, un calcul matematic rece şi rapace, care a impus crearea unui partid prezidenţial PDL. Din fericire, aceasta construcţie între PD şi PLD nu va însemna o consolidare a zonei de sprijin pentru preşedintele Traian Băsescu, ci, mai degrabă, va duce la întărirea social democraţiei şi a liberalismului din România. Ceea ce, în fond, nu e rău. Dar mai vedem, pentru că logica nu e întotdeauna verificată, mai ales la noi în ţară.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Mergem spre normalitate?!.

Comentarii