Romică ANDREICA

Anul trecut, pe vremea asta, aşteptam cu sufletul la gură să intrăm în Uniunea Europeană. Românii îşi închipuiau că în sfârşit se vor deschide şi pentru ei robinetele cu lapte şi miere, cu locuri de muncă mai bune, cu salarii mai mari, cu o protecţie socială serioasă, cu un sistem de protecţie al mediului lucid, cu un învăţământ sănătos, cu o poliţie curată ca lacrima (sanchi), cu o justiţie care să nu mai joace alba neagra cu dosarele oligarhilor corupţi, cu un sistem sanitar care să iasă din colaps, cu un comerţ civilizat din care să dispară ţoapele şi ţopârlanii, cu servicii publice normale, cu servicii speciale care să nu-şi mai bage nasul în viaţa oamenilor, cu o presă onestă şi echidistantă, cu o clasă politică matură, lipsită de psihopaţi, ignoranţi şi agramaţi şi în general cu o viaţă publică epurată de scursurile sociale, de latifundiarii prostiei şi de elementele contrafăcute ale vechii securităţi ceauşiste, care încă mai populează instituţiile de stat. Evident că nu ne mai dorim în preajmă foşti turnători îmbrăcaţi în sutane, care să ne anunţe naşterea Domnului, îmbrăcaţi în costume academice sau în pijamalele vărgate ale finanţiştilor şi industriaşilor cu ştaif, apăruţi după privatizările cretine.

Evident că nu ne mai dorim mineriade cu tâmpiţi şi nici convulsii sociale care să transforme România în cap de afiş al ştirilor internaţionale. Anul trecut pe vremea asta, îl minciuneam pe Moş Nicolae că am fost cuminţi, că ne-am făcut toate temele, că nu ne-am certat cu vecinii, că la noi e linişte şi pace, că nu am trimis în viata noastră armament ţărilor aflate sub embargou, că avioanele CIA au aterizat la Constanta, aşa, de chichi, fiindcă făceau turism aeronautic şi nici vorba de terorişti, şi că noi românii o să fim foarte ascultători şi nu vom mai ieşi din cuvântul celor mari. Nici măcar din cuvântul Bunicuţei Europa sau a Mătuşii de peste ocean, tanti SUA. Şi Moş Nicolae ne-a crezut şi în loc să ne lase o nuieluţă în papuci, aşa cum am fi meritat, ne-a luat de mânuţă şi ne-a plimbat pe bătrânul continent, ca să vedem cum arată civilizaţia, libertatea şi bunăstarea. Noi, ca oameni de cuvânt cum ne ştim, am venit şi noi cu ceva: ne-am calificat la campionatul European de fotbal. Este şi asta o mare realizare, atâta vreme cât miuţarii noştri uitaseră cum se foloseşte hapucul şi ne ţineau pe tuşă atunci când era vorba de marile competiţii. Dar, vedeţi şi dumneavoastră că la omul prost îi cade felia de pâine cu untul în jos, îl loveşte erectilul exact în biserică şi nici nu-i trag boii de la Mercedesul second hand pe care şi l-a luat din Germania ca să-l birjuiască pe coclaurile româneşti.

Aşa că până şi la fotbal am nimerit ca nuca în perete. Adică vreau să spun că Moş Nicolae, care mânăreşte până şi urnele de la sport, ne-a dat cu nuieluşa peste degete, combinându-ne cu cele mai tari echipe din Europa.

România, aşa cum ştiţi, a nimerit în aceeaşi grupă cu Olanda, cu Franţa şi cu Italia. Am pus-o şi la capitolul ghinioane. O să fim ciuca bătăilor, iar băieţii lui Piţurcă o să se întoarcă acasă cu coada între picioare. Dulceaţa calificării se va transforma în amărăciunea înfrângerilor. Nici nu ar fi pentru prima oară.

Mai avem o şansă. Poate măcar echipa calificată la Parlamentul  European va face o figura bună, iar coechipierii acestora nu vor da cu stângul în dreptul, nu vor adormi pe gazon, nu se vor ocupa de afaceri personale şi nu vor freca menta pe acolo ca să ne facă de râs. Că şi aşa imaginea României e mai şifonata decât costumul de gală al unui boschetar. Asta şi din cauză că diplomaţia Cioroiană e decapată parca din “ Licurici”, din “Arici pogonici”, din mersul trenurilor sau din mercurialul pieţei Matache. Bine că măcar la Europarlamentare electoratul a dat un extraveral puternic agitaţilor din PRM, bine măcar că recuzita politică derizorie a fanilor lui Gigi Becali a nimerit lângă Bruxeles sau că gaşca cu albaştri a partidului lui Dan Voiculescu a căzut în nas. Dar nu trebuie să ne amărâm acum în preajma sărbătorilor.

Vine îndată Moş Crăciun cu desaga lui plină de daruri în care românii speră să nu mai găsească noi taxe şi impozite (că şi aşa suntem pe primul loc în Europa la capitolul ăsta), vine revelionul cu şampaniile băute pe străzi şi prin pieţele publice, vin rock-eri, hip-hop-iştii, folk-iştii şi formaţiile de sârbe şi hore, şi o să răsune ţara de cântece şi petarde.

În plus, o să mai răsune şi puştile şi pistoalele cu care trebuie să ne sacrificam porcii înainte de a-i face caltaboşi, cârnaţi, cotlete şi răcituri. Dar ştiţi cum este, speranţa moare ultima, iar speranţa românilor pentru cel de-al doilea an de când sunt cetăţeni europeni e ca măcar robinetele cu lapte şi miere să se deschidă şi pentru ei. Sau măcar să învăţăm să le folosim cum trebuie, fiindcă ele sunt deschise demult.

Până atunci fiţi cu lupa pe politică, pentru că nu este întotdeauna ceea ce pare a fi.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului ECHIPELE EUROPENE ALE LUI MOŞ NICOLAE.

Comentarii