Ioan Cătălin NECHIFOR

Vineri, 30 noiembrie, am primit din partea Biroului Electoral Central certificatul constatator al faptului că, la alegerile din 25 noiembrie, am fost ales membru

al Parlamentului European. A fost o ceremonie simplă, la care a participat şi preşedintele Traian Băsescu, alături de unii lideri ai partidelor politice.

Preşedintele BEC, cel care a deţinut şi rolul de amfitrion, a omis din capul locului să-i prezinte pe Theodor Stolojan şi pe Emil Boc, anunţându-i ca prezenţi doar pe Cristian Diaconescu (PSD) şi Crin Antonescu (PNL).

În cazul lui Emil Boc nu mă surprinde omisiunea, pentru că vineri am avut ocazia să-l văd pentru prima oară în carne şi oase şi nu mică mi-a fost mirarea să vad un omuleţ de vreo 160 de centimetri, care la TV părea destul de bine făcut. Tot vineri am cunoscut-o şi pe Raluca Turcan, care în realitate e foarte înaltă, ca de altfel şi Roberta Anastase.

Traian Băsescu, bănuiesc că deja ştiţi, este şi el mic de statură, spre deosebire de Stolojan, care e cu cel puţin un cap deasupra preşedintelui şi care arăta în afişele electorale ca un candidat la Mister Olimpia.

În fine, ideea e că de multe ori sticla televizorului nu ne prezintă în mod neapărat adevărata dimensiune sau imagine, dacă vreţi, a unei persoane publice. Sunt oameni mici de statură, dar pe care ecranul îi transformă şi le creează o prezenţă puternică, sunt şi personaje înalte, dar care nu transferă, în nici un caz, ideea de forţă sau de dominare.

Nu pot, totuşi, să nu fac unele comparaţii, între oamenii de stat din perioada 2000 - 2004, atunci când înălţimea (la propriu) a lui Adrian Năstase, Mircea Geoană, Miron Mitrea, Marian Săniuţă, Victor Ponta, le conferea un avantaj - ipotetic sau nu – şi oamenii de stat de astăzi, având o alură cel mult medie, precum Traian Băsescu, Emil Boc, Vasile Blaga, dar care, în nici un caz, nu sunt dezavantajaţi în relaţiile cu ceilalţi, fie ei parteneri sau inamici.

Vineri a fost un moment de linişte, un fel de secure politică îngropată de către toţi cei care fuseseră combatanţi şi adversari de multe ori în ultimii ani. Un fel de înţelegere tacită a faptului că, în foaierul Sălii Palatului, se aflau totuşi 35 de parlamentari ai României şi nu reprezentanţi ai partidelor politice, trimişi cu mandat ideologic la Bruxelles sau Strasbourg.

De fapt, de acest lucru va depinde succesul sau insuccesul pe care ţara noastră îl va putea avea în acest final de mandat european. Acest an şi jumătate va trebui să demonstreze că putem trece, măcar la nivel european, peste lupta surdă pentru supremaţie politică, peste orgoliile şi setea de răzbunare a unor anumiţi oameni politici şi peste interesul personal, de multe ori meschin.

Există şanse ca vocea României să fie una unitară, nu foarte multe ce-i drept, însă, pentru mine, un lucru e cert: Parlamentul European impune o anumită conduită politică şi morală, pentru că aici, la nivelul zero al Europei, lucrurile sunt clare şi se respectă. Şi nu se schimbă odată cu schimbarea culorii politice.

În final, tocmai pentru a susţine cele spuse mai sus, pot să vă spun că actul normativ referitor la alegerea membrilor Parlamentului European datează din 1976, adică cu trei ani înainte de primele alegeri pentru legislativul european. Şi nu s-a mai schimbat niciodată de atunci. Asta înseamnă stabilitate şi lucru bine făcut, chiar de la bun început.

P.S. Sincer să fiu, atunci când am completat declaraţia de conformitate, am crezut că e o greşeală asupra anului, dar nu era.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Început de drum european.

Comentarii