Printează articolul
Trimite e-mail
ø imagini
ø fişiere video
Am ezitat în privinţa subiectului pe care să-l aleg pentru acest editorial, dacă să fie despre prima săptămână de campanie electorală sau despre situaţia românilor din Italia.
Pentru că ambele sunt de actualitate, mă voi referi la amândouă.
Putem constata câteva lucruri după prima săptămână a acestei duble campanii. Am fost curios în privinţa temelor de campanie alese de partide. Un lucru este comun aproape tuturor partidelor, şi anume că nu se iese cu ceva specific vreunui partid, iar reflectarea în presă este prea puţin vizibilă, fiind referiri mai degrabă la atacuri reciproce ale partidelor, fără legătură cu prezenţa României în Parlamentul European.
Mai mult, dezbaterea publică, atâta cât este, s-a concentrat asupra referendumului şi nu a candidaţilor la europarlamentare.
În condiţiile în care este de presupus un anumit absenteism, este de bănuit o polarizare a votului între pro şi anti Băsescu.
Pentru perioada următoare, este de aşteptat o intensificare a acţiunilor tuturor partidelor în teritoriu.
Pentru P.D. este de aşteptat o elaborare şi difuzare de materiale care să explice foarte clar ce înseamnă votul uninominal propus de preşedinte.
Pentru P.N.L., strategia de a promova: oameni-produse-valori cred că va fi schimbată datorită trio-ului Remeş-caltaboş-şpagă şi fie vor schimba sloganul, fie vor încerca să fructifice acţiunea “caltaboşul” în favoarea lor prin a împărţi caltaboşi populaţiei sub sloganul:” Dăm poporului înapoi din ce s-a furat”.
Interesant ar fi de văzut cum va reacţiona P.S.D.-ul, pentru că electoratul lor tradiţional ar putea fi bulversat de îndemnul lui Ion Iliescu referitor la boicotarea referendumului pe de o parte, dar şi de cea a grupului Geoană, care îl critică pe Preşedintele României dar, paradoxal, susţine sistemul de vot uninominal propus de acesta.
Cât despre P.L.D., acesta îşi joacă cea mai importantă carte de când s-a născut şi va continua cu campania de informare şi mobilizare.
Despre subiectul românilor din Italia, cred că rezultatul acestei crize, oarecum artificiale, este cauzat de o proastă gestionare a situaţiei de către Guvernul României, pe fondul unei campanii interne din Italia şi practic, un fapt divers a devenit un incident internaţional.
Cei mai afectaţi sunt românii aflaţi la muncă în Italia, care se tem să mai vorbească limba maternă pe stradă, dar şi cei aflaţi în alte state din Europa.
La capitolul “responsabili”, personal consider că o mare vină o are primul ministru, care a ignorat până luna trecută o situaţie potenţial explozivă. Atunci când a luat act de aceasta, nu a făcut decât să ceara o poziţie miniştrilor de interne şi de externe, fără a le da un termen pentru gestionarea şi rezolvarea situaţiei.
Cât despre Ambasada României la Roma sau consulatele româneşti, nu par a se fi implicat în rezolvarea problemei românilor aflaţi la muncă şi nici în a cere guvernului nostru să ia măsuri.
Am legat subiectul europarlamentarelor din România cu cel al românilor din Italia, pentru ca actualii europarlamentari români nu au avut nici un fel de reacţie, neluând legătura cu omologii lor din alte state pentru a se interesa de posibilitatea îmbunătăţirii condiţiilor de muncă ale românilor din străinătate.
Practic, România a avut un comportament de “vinovat” în tot acest scandal.
Am aflat foarte multe în ultima săptămână despre românii din Italia, de la trei familii de pe scara blocului unde locuiesc. Acestea au revenit în ţară de frica unor represalii şi pot să vă mărturisesc faptul că şi noi, parlamentarii români, avem o anumită vină, legislativă şi nu executivă, pe care trebuie să ne-o asumăm.
Până săptămâna viitoare, fiţi cu lupa pe politică, pentru că nu întotdeauna este ce pare a fi.
La Mulţi Ani Monitorului de Suceava.
