Printează articolul
Trimite e-mail
ø imagini
ø fişiere video
Doar cei care nu învaţă din greşelile trecutului nu au nici o şansă să progreseze şi riscă să le repete cu aceleaşi consecinţe.
Văzând cu câtă ardoare doreşte domnul Traian Băsescu introducerea votului uninominal majoritar în două tururi, ameninţându-ne că dacă referendumul nu va fi validat prin prezenţă la vot, îl va repeta până acest lucru se va întâmpla (fără să ţină cont că un asemenea demers duce la cheltuirea a circa 20 de milioane de euro din banii publici pentru fiecare referendum), gândul mă duce la un alt conducător al ţării care nu s-a lăsat până nu a reuşit preluarea puterii absolute în ţara noastră. În opinia mea, scopul final al domnului Băsescu este transformarea României într-o republică prezidenţială, iar acest lucru este posibil doar dacă are în spate un partid puternic, în speţă Partidul Democrat, care să susţină modificarea legii fundamentale.
Premergător instaurării primei dictaturi din România în 1938, Carol al II-lea a încercat şi a reuşit dezbinarea partidelor politice. Departe de a fi un factor de echilibru între partidele politice, aşa cum cereau normele constituţionale, Carol al II-lea a urmărit cu perseverenţă măcinarea acestora. Astfel, în iunie 1930 a contribuit la “spargerea Partidului Naţional Liberal” prin crearea unui alt partid liberal, ulterior reuşind să atragă de partea sa unele personalităţi din acest partid în frunte cu C. Giurescu. În anul 1932, Carol al II-lea a contribuit la scindarea Partidului Poporului prin desprinderea grupării conduse de Octavian Goga, care a creat Partidul Naţional – Agrar. De o atenţie specială din partea regelui s-a bucurat Partidul Naţional – Ţărănesc, care a suferit şi el importante sciziuni: în 1932 prin plecarea grupării lui Grigore Iunian, care a creat Partidul Radical – Ţărănesc, şi în 1935, când Al. Vaida – Voevod a întemeiat o organizaţie proprie, Frontul Românesc. De asemenea, Carol al II-lea a reuşit să atragă gruparea “centristă” din Partidul Naţional – Ţărănesc în frunte cu Armand Călinescu. Într-o perioadă în care forţele democratice erau demontate şi dezbinate, Carol al II-lea a înfiinţat, la 16 decembrie 1938, Frontul Renaşterii Naţionale, unica organizaţie politică în stat, orice activitate politică decât cea a Frontului Renaşterii Naţionale fiind socotită clandestină. Numai Frontul avea dreptul de a fixa şi depune candidaturi în alegeri. Era pentru prima dată în istoria României când se legifera sistemul partidului unic, făcându-se un pas decisiv spre totalitarism.
Întrebarea este ce încearcă şi ce a reuşit să facă domnul Traian Băsescu după aproape 70 de ani. A reuşit dezbinarea Partidului Naţional Liberal prin formarea Partidului Liberal Democrat, formaţiune ce se declară liberală, dar doreşte afilierea la popularii europeni. De asemenea, încearcă dezbinarea Partidului Social Democrat, prin grupul de la Cluj, alături de Mircea Geoană, doreşte dezbinarea maghiarilor prin susţinerea Uniunii Civice Maghiare. Este evidentă dorinţa de slăbire a Partidului România Mare prin introducerea acestui personaj – Gigi Becali care, se pare că nu joacă doar pe scena politică, ci şi în anturajul de pahar al domnului Băsescu. Despre P.N.Ţ.C.D. se poate spune că a fost terminat în perioada Convenţiei Democrate.
Domnul Băsescu susţine în acest moment introducerea votului uninominal majoritar în două tururi (tip de vot cu care nu era de acord până acum pentru că P.D.-ul avea 10% în sondaje), sistem de vot care avantajează partidele ce stau cel mai bine în sondaje în momentul desfăşurării alegerilor şi anexele acestora. Prin dorinţa domniei sale de a introduce acest sistem de vot, fără o informare detaliată şi fără o dezbatere publică structurată pe sistemul de vot, este clar că are acelaşi scop ca şi Carol al II-lea: Obţinerea Puterii Absolute.
