Printează articolul
Trimite e-mail
ø imagini
ø fişiere video
Merg la Bucureşti. E sâmbătă dimineaţa. Cerul înnorat îmi creează un sentiment de tristeţe, dublat de cenuşiul câmpurilor dezgolite pe unele locuri de recolta trudită de ţăranul român. Un peisaj dezolant, care nu face altceva decât să zugrăvească greutăţile vieţii de zi cu zi în satul bunicilor, părinţilor, sau al nostru, în multe cazuri. Pentru că suntem o ţară în care agricultura şi zona rurală înseamnă mult. Peste 10 milioane dintre ai noştri concetăţeni au ales să îşi ducă viaţa, mai departe, în satele şi comunele noastre. Peste 10 milioane dintre ai noştri români au ales să trudească cu palmele ogorul pe care l-au primit înapoi după 1990 şi care, pentru mulţi dintre ei, înseamnă cea mai mare bogăţie, dar, paradoxal, şi cea mai mare sărăcie. Pentru că preţul produsului românesc este foarte mic, în comparaţie cu costul vieţii de zi cu zi. Un kilogram de cartofi se vinde cu 3 sau 4 mii de lei, acelaşi preţ ca şi în urmă cu ani buni. Litrul de lapte poate fi vândut de ţăranul român cu maxim 7 mii de lei, timp în care uleiul, zahărul, făina au preţuri din ce în ce mai mari, pe zi ce trece. Am mers foarte mult în ultima vreme printre oameni. Şi îmi pare rău că nu am început mai de demult. Mi-aş fi dat seama cât de greu o duc românii noştri. Mi-aş fi dat seama cât de simple sunt dorinţele lor şi cât de uşor pot fi duse unele în practică. Aş fi aflat mai de demult cât de mici sunt pensiile şi ca subvenţiile în agricultură nu au mai fost date de 3 ani încoace. Cum poate o bătrâna să trăiască cu o pensie de 400 mii lei vechi pe lună? Nici măcar 15 Euro, după o viaţă de trudă, chin şi amar. Aproape că nu am avut puterea să mă uit în ochii bătrânei, pentru care singura speranţa poate să mai vină doar de la Cel de Sus. Mi-am dat însă seama că cei care au obligaţia să asigure românilor un trai mai bun, cei care au strigat „să trăiţi bine” nu s-au ţinut de promisiune. Pur şi simplu romanii nu trăiesc bine, iar ţara noastră bogată devine din ce în ce mai săracă. Aveţi grijă, domnilor care guvernaţi de la palatul Victoria şi conduceţi ţara de la Cotroceni, până unde aveţi de gând să mai sărăciţi poporul român.
