Printează articolul
Trimite e-mail
ø imagini
ø fişiere video
Vineri, 26 octombrie 2007, începe campania electorală pentru alegerile europarlamentare. Partidele politice care şi-au desemnat candidaţii pentru fotoliile de la Bruxelles au la dispoziţie o luna de zile, timp în care se vor lupta pe toate fronturile să îşi impună pretendenţii la statutul de europarlamentar.
Campania se va încheia pe 24 noiembrie, urmând ca, la 25 noiembrie, să îi desemnăm prin vot, pe cei 35 de deputaţi care să reprezinte România în Parlamentul European.
Dacă ar fi să ne întrebăm cu ce ne alegem noi, un răspuns simplu ar fi că europarlamentarii noştri contribuie la adoptarea bugetului U.E..
Astfel, P.E. împarte autoritatea în domeniul bugetar cu Consiliul Uniunii Europene, prin urmare poate modifica cheltuielile bugetare. Tot P.E., implicit reprezentanţii noştri, exercită un control democratic asupra Comisiei, aprobă desemnarea membrilor Comisiei şi are dreptul de a cenzura Comisia.
Dacă ar fi să ne întrebăm cu ce se aleg ei, răspunsul ar fi bani şi influenţă. Dacă în momentul de faţă un europarlamentar român încasează 1500 de euro, faţă de 12000 de euro cât încasează unul italian, lucrurile se vor schimba începând cu anul 2009, când intră în vigoare noul statut al U.E..
Nu voi spune prea multe despre sucevenii care candidează la un post de europarlamentar, pentru că va fi timp, o lună de zile, să auziţi despre ei şi poate pe unii chiar să îi vedeţi.
Cert este că aproape toate partidele politice au candidaţi pe listele propriilor partide, unele partide anunţând cu fast că locurile sunt eligibile, iar altele nu.
Oricum, le urez succes tuturor şi, vorba cuiva, unora le urez chiar din inimă.
Cam aceasta ar fi fost desfăşurarea campaniei până acum doua zile.
Ecuaţia se complică mult din momentul anunţării unui referendum privind introducerea votului uninominal şi toate partidele încearcă să se repoziţioneze.
Dacă, în acest moment, cu excepţia P.R.M., toate partidele spun că sunt de acord cu introducerea votului uninominal, întrebarea este cine pierde din acest joc?
Riscul mare este că, deşi toata lumea declară că este de acord, totuşi acest proiect poate să nu fie adoptat.
De ce?
Pentru că în cazul în care referendumul nu va fi validat cu peste 9 milioane de voturi, Parlamentul nu ar mai fi obligat să dezbată „uninominalul” propus de preşedinte, iar legea pe care guvernul îşi va asuma, eventual, răspunderea va fi dezbătută suficient de mult timp încât deznodământul să fie tot amânarea legiferării uninominalului.
Ce rămâne de făcut?
Să ne prezentăm la votul pentru Parlamentul European şi pentru referendum, indiferent cum votăm, dar să iasa cum e mai bine pentru toţi românii.
Cert este că avem nevoie atât de europarlamentari români, căt şi de vot uninominal, altfel vom deveni exportatori de produse tradiţionale, precum palinca şi caltaboşul, atât în Parlamentul României, cât şi în cel European.
Până săptămâna viitoare, fiţi cu lupa pe politica, pentru că nu întotdeauna este ce pare a fi."
