Printează articolul
Trimite e-mail
ø imagini
ø fişiere video
Săptămâna trecută am participat la o acţiune organizată cu ocazia Zilei de Luptă Împotriva Traficului de Persoane. Pliante, mape, pixuri, campanii de informare prin şcoli, licee, colegii şi aşa mai departe. Prevenim, prevenim şi iar prevenim. E important şi lucrul ăsta. Dar nu e suficient şi nici nu va fi cât timp nu înţelegem cauza şi vedem doar efectul. Am spus-o atunci, v-o spun şi vouă: „Am văzut multe ţări europene de când lucrez în Consilul Judeţean, pe zona internaţională, integrare europeană şi proiecte. Dar credeţi-mă, nu am văzut foarte mulţi români fericiţi. Majoritatea celor care au ales să trăiască afară au lacrimi în ochi, chiar dacă nu plâng”.
Câţi dintre cei care au plecat departe de casă, departe de cei dragi, sunt într-adevăr mulţumiţi? Chiar dacă, atunci când se întorc acasă în concediul din august, pozează în românul fericit, cu casă şi maşină nouă, cu zeci de cadouri pentru ai lui. Prea puţini sunt cei care s-au realizat definitiv. Cei mulţi, cei care au plecat de acasă pentru că NU TRĂIAU BINE, nutresc în adâncul sufletului lor dorinţa de a reveni. De aceea îşi construiesc case şi sunt pline satele şi oraşele noastre de gospodării în stil spaniol, italian, grecesc, englezesc. Pentru că acasă se simt cel mai bine, chiar dacă prezentul nu le oferă încă şansa unui TRAI DECENT.
Să ne gândim şi la cei, nu puţini, care nu au avut nici o variantă în România. Nici o variantă pentru a-şi hrăni copiii, pentru a le asigura o educaţie, pentru a putea alina suferinţa părinţilor şi bunicilor. E cumplit de trist să vezi că nu poţi face NIMIC pentru cei care ţi-au dat viaţă, te-au crescut cum au putut şi acum, în momentul în care trebuie să îţi plăteşti datoria de onoare faţă de ei, veghindu-le bătrâneţea, îţi dai seama că NU POŢI.E cumplit de trist să vezi cum îţi creşte copilul şi nu eşti în stare să-i oferi tot ceea ce e mai bun. Poate că tu nu ai avut atâtea dorinţe. Atunci, pe vremea copilăriei tale, nici nu existau atâtea tentaţii şi atâtea bunătăţi pe pământ. Acum, de fiecare dată când îţi priveşti copilul în ochi şi ştii că-şi doreşte ceva ce tu nu îţi poţi permite, o parte din sufletul tău moare. Pentru că în România SĂRĂCIA este cea care te obligă să refuzi dorinţa nespusă a copilului tău.
Şi tot sărăcia te obligă de multe ori să pleci undeva, oriunde, pentru a câştiga mai mult decât poţi câştiga acasă. Şi iarăşi îţi moare o parte din sufletul tău, pentru că nu te mai poţi bucura de fiecare secundă pe care o trăieşti alături de cei dragi. Dar nu ai încotro şi de multe ori ajungi, păcălit fiind de vânzătorii de iluzii – traficanţi de carne vie, să devii victima dorinţei tale de a trăi mai bine. Sechestrat în pofida voinţei tale, supus să faci ceea ce nu îţi doreşti, lipsit de documente de identitate şi forţat să păstrezi o nescrisă lege a tăcerii. Şi de multe ori ajungi să trăieşti traume care îţi vor marca toată viaţa. Dar tu eşti fericit în comparaţie cu cei care de multe ori plătesc cu viaţa preţul de a dori să scape de sărăcie. Şi nu sunt puţini cei care se întorc acasă între patru scânduri, pentru ultima oară, aşteptaţi de toată suflarea satului. Aşa s-a întors şi Ioan Grosaru, eroul de la Păiseni, cel care s-a jertfit în Irak, pentru ca familia lui să aibă o viaţă mai bună.
Nu mai putem accepta ca în România să nu mai avem dreptul la o viaţă decentă. Cred că asta e misiunea noastră cea mai importantă. „PA, SĂRĂCIE!” va fi crezul meu politic pentru care vreau să reuşesc. Pentru că altfel, sufletul nostru va fi unul pustiu.
"
