Aurel BURCIU

"

Actuala campanie pentru PE relevă, la nivel naţional şi la nivel local, abordări inconsecvente, demagogice, înguste, lipsite de minimum de fair-play ale forţelor politice, abordări ce reflectă gândirea unor persoane şi mai puţin strategia unor echipe de management politic; includ în această categorie, fără ezitare, PSD Suceava, pentru maniera în care a prezentat electoratului sucevean candidatul său, domul Cătălin Nechifor, un tânăr valoros, plasat pe un loc eligibil. Astăzi, domnul Gavril Mîrza, bazându-şi strategia pe un anume patriotism „local”, solicită electoratului sucevean să sprijine candidatul PSD, aducând ca motivaţie poziţia eligibilă deţinută de acesta; în mod deliberat, domnia sa ignoră caracterul politic al votului, îndeosebi pentru acest tip de competiţie cum sunt euroalegerile pentru PE, dar în general pentru ceea ce numim ”votul pe listă”; este regretabilă, spun eu, nu eventuala ofensă adusă celorlalte forţe politice, cât posibila ofensă adusă electoratului din Suceava. Apreciez că această optică/abordare, ce a avut un anume succes în anii ¢92-¢96, este actualmente complet perimată, întrucât electoratul român este mai informat, mai educat, deplin conştient de avantajul pluralismului de opţiuni; impunerea presei ca a patra putere a statului de drept, libertatea de opinie, libertatea de expresie, liberalismul economic, libera circulaţie în spaţiul UE, autonomia universitară etc.  – sunt numai câteva din realităţile ce caracterizează societatea românească în prezent. Ignorarea de către forţele politice a unor realităţi de tipul invocat  poate echivala cu o ofensă adusă electoratului, respectiv plata unui preţ în consecinţă. În trecutul nu foarte îndepărtat al competiţiei electorale din judeţul Suceava, respectiv anii 2000 sau 2004, aceeaşi conducere a PSD a propus drept candidaţi eligibili pe domnii Tudor Mohora, Octav Cozmîncă şi alţii, ei fiind mai apoi „reprezentanţi” ai judeţului Suceava în Parlamentul României; în calitate de cetăţean al judeţului, îmi este greu să percep cum, de pildă, domnul Mohora, cunoscător al realităţilor de pe malurile Dîmboviţei, în timp ce dumnealui şi alţii din Capitală discută în termeni de „bucureşteni” şi „provinciali”,  poate într-adevăr să susţină la Bucureşti interesele celor peste 700.000 locuitori ai judeţului Suceava. La acel moment, domnul Gavril Mîrza nu a discutat despre patriotismul „local”, nu a cerut electoratului să ignore candidaţii PSD ce nu au nici o tangenţă cu judeţul Suceava, dimpotrivă a mizat pe caracterul politic al votului exprimat; concluzia ce se degajă din raţionamentul sugerat succint : inconsecvenţă şi demagogie!

Există mai mulţi factori ce îşi pun amprenta în formarea/conturarea, pe parcursul anilor, a anumitor tipuri de personalităţi; acest aspect este şi a fost valabil astăzi sau cu două milenii în urmă, în România sau orice ţară din lume; psihologi precum Carl Jung sau Katherine Briggs sugerează că îndeosebi ADN-ul biologic şi mediul social vor induce în timp un anumit tipar de personalitate al individului, adică existenţa unui anumit caracter (sau lipsa acestuia), un anumit temperament etc.; fără raportare la un sistem de valori, la principii/reguli universale, dependente de „matricea culturală” a unei naţiuni, puterea în sine devine un „drog”  formidabil ce „orbeşte” individul , drog faţă de care cafeaua sau ţigara sunt două „surogate inofensive”; cheia rezistenţei la „drogul” invocat rezidă în caracterul fiecăruia , aspect pe deplin valabil în politică, societate, afaceri, cultură etc.; subjugat de putere, cel în cauză va disocia între „noi” şi „ei”, „buni” şi „răi”, „inocenţi” şi „corupţi”, principiul de „ieri” şi principiul de „azi” etc.

Pentru a rămâne echilibraţi faţă de noi înşine, în calitate de persoană implicată politic, cu riscul de a fi considerat uşor idealist/utopic, remarc faptul că actualul moment politic traversat obligă la respectarea unor minime reguli de competiţie, la un minim de consecvenţă între „ieri” şi „azi”, între discurs şi realitate, între strategii şi argumente; în ultimă instanţă , în calitate de cetăţeni, nu gândim identic şi nici nu trebuie să o facem, însă România europeană de astăzi nu poate fi disociată de o profesionalizare a competiţiei politice; altfel, riscăm a rămâne o naţiune integrată în UE, dar „localizată” la periferia ei pentru încă două decenii.

Nu voi extinde analiza cu privire la domnul Cătălin Nechifor, la „fragmentările” induse PSD Suceava după promovarea  sa ca prim-vicepreşedinte, însă exprim convingerea că domnia sa, un tânăr cu perspective în politică, va abandona strategia de „candidat eligibil” şi va opta pentru alte argumente ce pot fi incluse în oferta de marketing politic adresată judeţului Suceava, ţinând seama că votul „uninominal” va rezolva, poate, „ecuaţia” politică internă, însă pentru PE se va aplica numai votul pe listă; după un deceniu şi jumătate de „viziune” PSD la conducerea acestui judeţ, constatăm că regiunea de Nord-Est a rămas cea mai săracă din UE, că Suceava a rămas „izolată” pe harta României, că valorile Bucovinei sunt doar în parte promovate în Europa etc. Aşadar, există, cred eu, direcţii multiple în care se pot construi strategii pentru Europarlament, direcţii care să nu ofenseze logica electoratului din Suceava, direcţii care să nu exceadă o minimă consecvenţă între „ieri” şi „azi”, direcţii ce conduc la proiecte regionale de interes pentru această parte a ţării. Mai mult, atunci când interesul colectiv impune, forţele politice sunt obligate „să-şi întindă mâna” şi să susţină proiecte comune cu impact pe termen lung; de pildă, „stânga” şi „dreapta” scenei politice guvernează cu succes în Germania sau Austria, iar în trecutul apropiat am întâlnit diverse „mixaje” politice în alte ţări ale UE; de ce nu este posibil acest lucru şi în România?"

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Inconsecvenţa PSD Suceava.

Comentarii