Aurel BURCIU

"

În structura intimă a democraţiilor occidentale, pe parcursul a mai multor secole, alternanţa la putere s-a impus ca o regulă acceptată a „jocului politic”, ca o stare de normalitate în limitele statuate de legea fundamentală a unei ţări. Actualul demers al PSD şi/sau al domnului Traian Băsescu apare, deci, ca fiind realmente firesc şi poate chiar clarificator; el se înscrie în logica disputei politice, a alternanţei la putere, a pluralismului de opţiuni. Nu atât iniţierea moţiunii de cenzură de către PSD pare a fi lipsită de fundament, fără o alternativă pragmatică, cât implicarea Preşedintelui României în a manipula această situaţie, apelul domniei sale la „cei 322” parlamentari „negativi”, disocierea conducerii PD de foştii săi miniştri, consultările dintre PD şi PSD-ul „nereformat” etc.; altfel spus, atunci când interesul partinic impune, reproşurile de „instrumente infame” pentru „alţii” în trecutul apropiat, devin arme perfecte în disputa politică de astăzi. Totuşi, maniera în care a fost iniţiată moţiunea sfidează logica elementară, sfidează raţionamentul individului obişnuit, întrucât nu conducea către nicio alternativă pragmatică, realistă; implicarea deliberată într-un anume tip de „ecuaţie” riscă a cădea în derizoriu dacă nu este dublată de o suită de „mutări de şah” ce prefigurează soluţia acelei ecuaţii, aspect ignorat totalmente de domnii Geoană şi Băsescu.

În măsura în care acceptăm ideile lui Niccolo Machiavelli, formulate cu circa cinci secole în urmă, înţelegem că scopul competiţiei politice rezidă în consolidarea statului de drept şi nu în exploatarea/generarea unor tensiuni, dispute, scandaluri, crize etc.; acelaşi gânditor a impus ideea că politica este imorală prin însăşi natura ei şi că decizia politică este adeseori lipsită de logică, pentru că interesul individual este sau ar trebui să rămână subordonat celui colectiv; totuşi, din perspectiva deciziei individuale, lipsa fundamentului logic poate antrena consecinţe catastrofale. Aceasta întrucât orice structură organizatorică din societatea modernă, inclusiv în cazul unui partid bine structurat precum PSD-ul, în lipsă de viziune strategică şi raţionament profund la vârful „piramidei”, va eşua mai devreme sau mai târziu. Aşadar, raţionamentul logic, fără implicare afectivă, arată că în viitorul predictibil PSD-ul va fi marcat de lupte interne ce vor conduce, foarte probabil, la „fragmentarea” sa în trei sau patru grupuri; acest lucru nu este previzibil până la alegerile europarlamentare, însă probabil imediat după acest moment.

În ceea ce priveşte alegerile pentru PE, acelaşi raţionament non-afectiv arată că momentul 25 noiembrie ar trebui privit ca o veritabilă „moţiune” pentru toate forţele politice din România; iar acest tip de „test” nu lasă prea multe alternative pentru partide, ele vor exista sau nu funcţie de votul politic decis de electorat, întrucât rămâne indiscutabilă perspectiva României ca parte a Statului Federal European. Din acest unghi, amintim că inclusiv Europa, după secole de confruntări, crize, dispute şi graniţe, a optat pentru a construi „ceva ” prin negociere şi compromis: UE a devenit a prima putere economică a lumii, devansând chiar SUA, noul Tratat Constituţional al UE va fi aprobat la summitul informal de la Lisabona, sondajul German Marshall Fund arată că aproape 90% din cele 500 milioane locuitori susţin consolidarea politicii externe a UE etc. Impunerea României ca a şaptea voce politică în UE rămâne o iluzie fără un compromis politic intern, întrucât economia românească rămâne dependentă de decizia macro, iar aceasta este, prin definiţie, o decizie politică; şansa construcţiei unei economii puternice, pe parcursul următorilor ani, dependentă de mecanismul instituţional UE, poate să fie ratată în lipsa compromisului politic intern; într-o atare ipostază, preţul va fi plătit de cele 22 milioane de locuitori.

La o primă abordare, alături de PSD, notabil bulversat, pare a se localiza şi PD-ul, condus de dl. Traian Boc; fără ideologie, strategie, structuri sau viziune, PD-ul rămâne preferat în sondaje, însă cheia evaluărilor realiste se află în întrebarea „Pentru cât timp?”; într-o poziţie deloc confortabilă va rămâne să funcţioneze şi actualul Executiv, minoritar în Parlament, deşi sunt puţin probabile alte moţiuni propriu-zise; este de predicţionat o acalmie relativă în „jocul” strict politic intern, dublată de focalizarea strategiilor pentru momentul 25 noiembrie; moţiunea fără alternativă a eşuat, dar întrebările/scenariile vor continua în diverse planuri. Apreciez că viziunea, organizarea, profesionalismul şi unitatea echipelor de management politic vor fi factorii determinanţi în poziţionarea partidelor pentru alegerile la PE; exprimând un vot strict politic, electoratul român va decide cine şi cum este chemat să reprezinte România în mecanismul decizional al UE; simplist, s-ar putea spune că Bruxelles este prea departe de Nord-Estul României, însă prin acelaşi vot electoratul decide, fie şi informal, cine şi cum ar trebui să direcţioneze integrarea economiei româneşti în spaţiul comunitar, iar prin aceasta va decide puterea economiei româneşti din următorii doi sau trei ani.

"

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Moţiune fără alternativă.

Comentarii