Suveranitatea alimentară are o semnificaţie mult mai amplă decât conceptele consacrate de securitate alimentară şi siguranţa alimentelor. Vorbim de o certitudine: resursele umane şi resursele animale, de care dispune naţiunea, să poată conta zilnic pe hrană suficientă. Nu se fac însă referinţe la provenienţa alimentelor şi furajelor, nici la tehnologiile de obţinere a acestora. Securitatea alimentară nu se asigură prin importurile masive, chiar dacă sunt ieftine. Alimentele şi furajele nu trebuie să rotunjească doar veniturile intermediarilor. Acest sector implică administrarea riguroasă a resurselor naturale. Alimente însemnă sănătate pentru toţi şi viaţa ca atare. Activităţile în domeniul agroalimentar sunt esenţiale pentru comunitatea rurală.
Suveranitatea alimentară include dreptul fiecărui popor de a proteja sistemul agricol naţional cu scopul de a atinge obiectivele dezvoltării sustenabile. Nu marile corporaţii transnaţionale, ci guvernul ţării urmează să definească propriile politici agroalimentare şi agrozootehnice. Să raţionalizeze afluxul de mărfuri agroalimentare străine şi să asigure şanse egale tuturor producătorilor. Să respingă alimentele procesate peste măsură, contaminate, pline de grăsimi, zahăr, siropuri, fructoză şi cu o mare cantitate de rezidiuri toxice. Să promoveze acele practici comerciale care evidenţiază mai bine opţiunile populaţiei de a mânca sută la sută natural, de a produce şi dispune de alimente nutritive şi ecologice.
Preţurile nu acoperă costurile de producţie şi nu permit ţăranului să ducă o viaţă demnă.
Vom crea premizele pentru ca agricultorii români să-şi poată câştiga existenţa cultivând propriile terenuri, iar consumatorii autohtoni să aibă acces la alimente de calitate şi la preţuri accesibile.
Ca şi deputat în viitorul Parlament voi promova actele legislative care să permită guvernului luarea deciziilor în domenii precum:
- definirea propriilor politici agroindustriale;
- protejarea şi reglementarea producţiei agrozootehnice şi pieţei interne pentru atingerea obiectivelor de dezvoltare rurală;
- implementarea tehnologiilor agroalimentare care să combine cunoaşterea tradiţională cu noile practici ecologice;
- stoparea procesului de distrugere a diversităţii genetice, împiedicarea privatizării fondului genetic şi pierderii biodiversităţii agricole;
- fortificarea controlului comunitar asupra resurselor genetice, a identificării şi prezervării lor în tot spaţiul românesc.
Mircea Druc, candidat PDL