Orice eveniment închinat şcolii are o rezonanţă aparte în sufletul celor ce o slujesc.

Am participat zilele acestea la o sărbătoare al cărei generic spune totul,  „Ziua Internaţională a Educaţiei”.

Implicarea în acest eveniment a administraţiei locale m-a bucurat nespus de mult. Spun acest lucru cu bucuria omului care vede o nouă perspectivă a învăţământului în general, a celui sucevean, în particular, dar şi cu tristeţea unui trecut ce nu mă onorează, datorat modului în care oamenii responsabili din administraţie priveau şcoala.

Cum poţi comenta momente diametral opuse ale „tratamentului” aplicat acum câţiva ani celor ce slujeau şcoala cu acelaşi devotament cu care distinşii dascăli de astăzi o fac?  În timp ce astăzi, munca şi dăruirea lor este preţuită cu prilejul unor evenimente şcolare de către oamenii administraţiei locale, cu ceva ani în urmă acest lucru nu era posibil.

Cum poţi să nu remarci efortul unor Consilii Locale orăşeneşti şi municipale pentru a îi stimula moral şi material pe cei care, cu munca şi priceperea lor, contribuie la instrucţia şi educaţia cetăţenilor de mâine ai cetăţii?

Cum poţi să nu admiri preocuparea Consiliului Judeţean, a d-lui Gheorghe Flutur personal, în a sprijini Inspectoratul Şcolar Judeţean Suceava pentru organizarea unei manifestări în care a fost implicată dăscălimea judeţului ?

Alături de preşedintele Consiliului Judeţean, Gheorghe Flutur, primarii unor oraşe (ca: Ioan Lungu – Suceava sau Vasile Tofan – Fălticeni)  au ţinut să înmâneze personal premii unor dascăli merituoşi.

Şi când mă gândesc ce greu îi era unui fost preşedinte de Consiliu Judeţean să se coboare la nivelul „profesoraşilor” (termenul nu-mi aparţine) pentru a le spune câteva cuvinte la momentele de bilanţ şcolar, mă apucă o tristeţe iremediabilă.

Directorii de şcoli îşi mai amintesc cu siguranţă de  analizele noastre semestriale, care, în cei patru ani ai mandatului meu, s-au remarcat prin absenteismul celui care, din punct de vedere administrativ judeţean,  avea obligaţii, prin fişa postului, să fie prezent la acţiunile celor ce slujeau şcoala.

Nu mai dezvolt subiectul pentru că multe din acuzele ingerinţelor politice ce mi s-au adus de-a  lungul  timpului au fost nedrepte. Unele au avut substrat real; mi le asum în totalitate, dar multe sunt de povestit pentru a fi înţelese deciziile mele din ultima vreme.

Mă bucur astăzi că sunt lângă nişte oameni  din administraţia publică care gândesc altfel atunci când este vorba de şcoală şi de oamenii ei.

Îi felicit pe cei care au primit onorurile binemeritate cu ocazia „Zilei Internaţionale a Educaţiei”, dar şi pe cei care prin munca şi strădaniile lor fac parte din armata numeroasă a  educatorilor anonimi şi fără de care instrucţia şi educaţia n-ar avea sens.

VIVAT PROFESORES!

Prof.  MIHAI VITCU

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Un alt fel de a gândi despre oamenii şcolii.

Comentarii