„STRAJA ŢĂRII” REAMINTEŞTE „MAI MULT DE FORMAŢIILE DE LA NURNBERG ŞI ROMA”
Universitarul Dan Dascălu susţine că „nici Sidorovici şi nici organizaţia „Străjeria” nu au legătură cu mişcarea legionară şi cu fascismul”, că „Străjeria a fost o mişcare de tineret regalistă, înfiinţată de Carol al II-lea pentru a contrabalansa influenţa legionarilor, a frăţiilor de cruce”, deci, discursul de la Bucşoaia al senatorului Flutur nu ar însemna o asumare de fascism.Orice manual de istorie îi contrazice afirmaţiile; „Straja Ţării” a fost o organizaţie paramilitară, constituită după modelul „Hitler Jugend”, prin înregimentarea obligatorie a tuturor organizaţiilor de tineret din România: „În toamna anului 1934 el a înfiinţat „Straja Ţării”, un soi de organizaţie de cercetaşi. Este marea idee a domniei. Mişcarea Legionară fiind exterminată – cel puţin aceasta este iluzia pe care o au cei din cercurile înalte –, regele va desvolta „Straja Ţării” în speranţa că va exercita asupra tineretului aceeaşi atracţie pe care o avusese până atunci organizaţia lui Codreanu: uniforme, defilări in formaţii militare, impresia de forţă şi de utilitate socială (...) Hotărăşte, deci, să impună din acest moment tuturor elevilor de şcoală, între 8 si 18 ani, înscrierea în „Straja Ţării”. Totul în această instituţie reaminteşte mai mult de formaţiile de la Nurnberg şi Roma decât de cercetăşia engleză, mai cu seamă cultul pentru şeful statului” (Henri Prost).
O ultimă precizare: la Bucşoaia, în 2 iulie 1937, Carol al II-lea, „Mussolini de Dâmboviţa”, cum a fost supranumit, nu s-a întâlnit cu străjerii, ci cu „arcaşii”, pe care, ulterior, i-a înregimentat cu forţa în „Straja Ţării”, cum se poate afla din ziarul şi, apoi, Calendarul „Glasul Bucovinei”, pe anii 1937, respectiv, 1938.
Pentru bibliografia problemei, recomandăm: Hilary St George Saunders, The Left Handshake, 1948; Enciclopedia României, 1939; Ion Agrigoroaiei, România interbelică, Vol. I, 2001; Horia SIMA, La moartea Regelui Carol în Revista Vestitorii, Salzburg, 1953; Henri Prost, Destin de la Roumanie - (1918-1954), Ed. Berger-Levrault, Paris etc.
Constantin-Emil URSU,
muzeograf