Competiţia deschisă între partidele ce-şi pregătesc listele pentru alegerile locale începe să dobândească aspecte dramatice şi, pe alocuri, tragico-comice. Nici unul dintre cei lansaţi în cursă nu se sfiieşte să recurgă la orice tip de metodă de „convingere” a candidaţilor celorlalte partide în scopul obţinerii unui „transfer” de jucători. Bani, promisiuni de prim loc pe listă, consemnări în istorie, conduite ireproşabile post electorale, şi, în general, orice vrea să audă candidatul. Cât adevăr şi cât e minciună o va constata fiecare dintre cei convinşi pe pielea lui. Una din întâmplările triste ale acestei perioade agitate îl are ca protagonist pe un fălticenean cinstit ce-şi dorea să candideze la funcţia de primar din partea Partidului Conservator. Valul de promisiuni al celor de la PNG legate mai ales de însemnatele sponsorizari de care va beneficia acest partid l-au determinat să facă pasul spre această formaţiune. Zis şi făcut. Conform înţelegerii cu liderii locali ai PNG, candidatura pentru primar a fost depusă cu numele „convinsului”. Dar asta numai pentru scurt timp. Ulterior, candidatura a fost scoasă la mezat de aceiaşi lideri locali. Cum Partidul Conservator s-a repliat rapid şi şi-a găsit un candidat şi mai iubit de fălticeneni, omul nostru a rămas şi fără partid şi fără promisiuni. Povestea al cărui protagonist sigur nu merita ce i s-a întâmplat demonstrează fragilitatea şi lipsa de suport real a migraţiei între formaţiuni politice. Şi mai trage un serios semnal de alarmă. Şi cum un vechi proverb romanesc ne învaţă să măsuram de zece ori şi să tăiem o singura dată, iar o altă vorbă din bătrâni ne atenţionează să nu sărim din lac în puţ, morala întâmplării este valabilă pentru oricine. Şi vine tot din înţelepciunea populară : exemplele bune strică moravurile proaste.
Costel Ignătescu
(15 apr 2008, 11:50:41