Fiecare partid parlamentar este o gaşcă politică care îşi urmăreşte interesele proprii. Nu mai există putere şi opoziţie, ci doar o competiţie între hoţi, care de 18 ani îşi acoperă jafurile unii altora. Sistemul politic nu mai poate fi reformat din interior. Trebuie să schimbăm sistemul politic actual care  funcţionează doar pe principiul „Cine nu e cu noi e împotriva noastră” şi care elimină oamenii care într-adevăr vor să facă ceva, în special în administraţie locală.  Partidele politice trebuie să evolueze de la statutul de partide de patronaj care funcţionează pe baza unei relaţii clientelare la cel de partide ideologice. 

Este necesar un primat al politicilor faţă de politic.  

România a înregistrat un decalaj negativ faţă de celelalte state comuniste în ceea ce priveşte despărţirea de trecutul totalitar. 

Trebuie create condiţiile optime de funcţionare pentru toate instituţiile care au fost create în România, pentru a permite reconcilierea cu propria sa istorie. 

Statul are nevoie de o reabilitare în faţa cetăţenilor.

A sosit momentul ca statul să devină subsidiar, intervenind în viaţa cetăţenilor doar atât cât este nevoie pentru a asigura respectarea drepturilor şi libertăţilor individuale, primatul dreptului, siguranţa individuală şi naţională, egalitatea şanselor, evitarea derapajelor sociale, protecţia mediului înconjurător, asigurarea accesului la sănătate şi educaţie, demnitatea şi afirmarea naţiunii în lume. 

Statul trebuie să-şi lărgească spectrul partenerilor sociali prin instituţionalizarea unei relaţii active cu sindicatele, patronatele, organizaţiile non-guvernamentale. 

Administraţia publică nu trebuie să fie prelungirea unei descentralizări imperfecte.  

Ideea de subsidiaritate are un fundament diferit faţă de alte concepte politice: se inspiră dintr-o religie şi nu din ideologiile modernităţii. Este conceptul de bază al creştin – democraţiei, neputând fi asimilată liberalismului sau social – democraţiei: energiile persoanei nu pot fi suprimate sub pretextul distribuirii lor inegale (liberalism), dar nu trebuie nici ignorate (concepţia welfare state, social - democraţie).  

Aplicarea principiului subsidiarităţii în raporturile dintre stat şi grupurile sociale defavorizate înseamnă detaşarea de viziunea asistenţială a statului, descurajează dependenţa celor asistaţi şi manipularea populistă din partea guvernanţilor.  

Subsidiaritatea trebuie aplicată în privinţa: luării deciziilor în cadrul partidelor politice; la nivel cultural şi educaţional (printre altele, autonomia universitară). 

Ajutorul statului este cu atât mai eficient cu cât se adresează doar persoanelor/segmentelor sociale care se află în dificultate, are un interval de timp precis delimitat şi nu are un nivel atât de mare încât să fie considerat abuziv o alternativă la munca proprie. 

Gândirea social – creştină se adresează tuturor confesiunilor creştine şi tuturor celor care cred în valorile identitare ale Europei.

PNDC este o formaţiune politică construită pe principiul descentralizării şi vom da cetăţenilor putere reală prin aleşii lor locali. Nu de politicieni avem nevoie, ci de buni administratori, care să conducă în folosul oamenilor. E timpul să alegem altfel de partide, cu altfel de Oameni.

SCHIMBĂ POLITICA. ÎNDREAPTĂ ISTORIA.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului PNDC sau alternativa la clasa politica actuală.

Comentarii