Printează articolul
Trimite e-mail
ø fişiere video
Dalia Ciobanu a plecat din România în iunie 1998 cu destinația Statele Unite ale Americii. După doi ani în Florida, a emigrat în Canada în anul 2000. Acum locuiește în Airdrie, Alberta - un oraș cam de mărimea Sucevei, la câteva minute nord de Calgary. Dalia lucrează în domeniul financiar - investiții și planificare financiară personale.
“Mă gândesc mereu la cei dragi din România. De pe 13 martie lucrez de acasă; sunt pe telefon aproximativ 9-10 ore pe zi. Ori vorbesc cu clienții ori am conferințe cu colegii de serviciu sau cu experții din industrie. Nu e ușor pentru nimeni. În fiecare zi se schimbă câte ceva. Inițial urma să lucrăm de acasă pentru 2 săptămâni. Acum se pare că va dura mult mai mult.”
Ce măsuri au fost luate la voi?
Multe de tot. Cine nu și-a pierdut serviciul și nu lucrează în sectoare cheie trebuie să lucreze de acasă. S-au închis foarte multe uși publicului: săli de sport, cinematografe, teatre, biblioteci, magazine care nu vând alimente sau medicamente, școli, clădiri întregi de birouri și tot așa. S-au închis granițele, s-au anulat cursuri școlare, conferințe, concerte, orice acțiune de grup. S-au amânat unele obligații fiscale ale persoanelor fizice. S-au amânat plățile de taxe, de ipoteci și de împrumuturi la bănci. Se vor da ajutoare financiare pentru familiile unde venitul lunar e redus sau a dispărut complet din cauza pierderii locurilor de muncă. Magazinele alimentare au ore speciale pentru pensionari pentru că ei sunt mult mai vulnerabili la coronavirus. Unele magazine și farmacii au limitat numărul de oameni permis în același timp înăuntru. Și tot așa; mi-e imposibil să mi le amintesc pe toate.
Care e atmosfera, respectă oamenii regulile?
Din puținul pe care-l văd eu în cartierul meu, din ce aud de la cei cu care vorbesc la telefon și din ce văd la știrile locale la televizor se pare că da. Majoritatea oamenilor ascultă și stau acasă ca și mine.
Eu ies la câte o plimbare scurtă o dată pe zi și văd mult mai puțini oameni pe alei decât de obicei. Ne salutăm când ne întâlnim, dar păstrăm distanța între noi.
Norocul nostru mare e că locuim într-un cartier cu multe canale care încă sunt înghețate. Copiii și părinții lor patinează sau joacă hochei pe gheața din spatele casei. Nu am văzut grupuri mari de copii ca în trecut. Fiecare la casa lui.
Ce faci în timpul liber?
Din păcate nu am timp liber. Zilele astea muncesc enorm de multe ore.
Ies la plimbare și fotografiez ce văd și-mi place câte o jumătate de oră pe zi. Trebuie să înțelegi însă că aici nu ducem lipsă de spațiu. Avem loc să ne plimbăm și să ținem distanța unii de alții.
Dar dacă aș avea timp liber nu m-aș plictisi deloc acasă. Aș citi, mi-aș organiza fotografiile, aș învăța câte ceva nou și mi-aș suna mai des prietenii.
Cum vezi situația din țară?
Nu bine. Mi-e groază de ce aud și văd pe internet și de consecințele ce vor urma. De aceea le spun părinților mei în fiecare zi să nu plece de acasă.
Mă supără când văd oameni inconștienți care nu iau nici o măsură de izolare. Oameni care se vaită mereu de tot felul de conspirații la nivel mondial și de dezastrul financiar care va urma în curând. Sau care merg zilnic să-și cumpere de mâncare în loc să se aprovizioneze pentru o perioadă mai lungă și să respecte regulile. Sau care nu iau în serios situația în care ne aflăm zilele astea.
Oameni buni! Dacă nu vă pasă de voi înșivă, încercați să vă pese de ceilalți. De părinții și bunicii voștri, de vecina de bloc care e deja bolnavă și dacă o infectați voi nu are nici o șansă să lupte și cu boala asta.
Şi dacă nu vă pasă nici de ai voștri încercați să vă pese de ai mei și de ai altora măcar. Cum puteți dormi liniștiți noaptea când nu faceți decât să înrăutățiți lucrurile și ați putea fi responsabili de moartea a zeci sau sute de oameni? Eu una vreau să-mi păstrez șansa de a veni în Romania în continuare și de a-mi vizita părinții care nu ar supraviețui dacă ar fi infectați de vreo unul dintre cei cărora nu le pasă.
