Vasile Bolohan, Leeds – Anglia: „Ne simțim abandonați în fața virusului care mătură o lume întreagă”

Vasile Bolohan, un sucevean stabilit de ani buni în Leeds, ne-a povestit despre starea de spirit a locuitorilor dintr-o țară, Anglia, în care autoritățile întârzie să ia măsuri ferme de combatere a răspândirii coronavirusului: „În Leeds se simt panica şi stresul provocate de coronavirus. Chiar dacă autorităţile nu au luat măsuri stricte (încă), de exemplu şcolile sau grădinițele nu sunt închise, oamenii merg la serviciu, la cumpărături sau alte activităţi, am observat în jurul meu cam aceleaşi schimbări care au loc în ţările cu restricţii mult mai mari: şi aici simţim lipsa celebrei hârtii igienice pe rafturile magazinelor mari sau mici, unele produse alimentare se cumpără ca pâinea caldă, iar discuţiile care au loc în pauze la muncă, la coadă la supermarket sau în autobuze se învârt în jurul aceluiaşi subiect - nemilosul virus care a furat liniştea unei lumi întregi.

Toate persoanele cu care am discutat îşi fac griji, povestesc cum se spală pe mâini sau folosesc acel gel antibacterian mai mult decât probabil au nevoie, încât au început să observe că pielea de pe mâini devine deshidratată, sau numără listele de cazuri confirmate în ţară, în localitatea lor sau în apropiere. Panica şi îngrijorarea cresc cu atât mai mult cu cât guvernul britanic pare să nu facă suficient pentru a opri sau a reduce răspândirea acestui virus. Cei cu care am schimbat păreri despre această situaţie, în special englezii (colegi de-ai mei sau de-ai soţiei mele), îşi exprima indignarea şi condamnă cu vehemenţă pasivitatea guvernului britanic. Chiar dacă majoritatea universităţilor au oprit cursurile faţă în faţă şi în acest moment pun la punct platforme de predare online, colegiile, şcolile şi grădinițele nu s-au închis, foarte mulţi oameni încă merg la serviciu şi vin în contact cu alţi foarte mulţi oameni. Chiar dacă izolarea la domiciliu, carantina şi starea de urgenţă au efecte neplăcute şi schimbă total cursul normal al vieţii, eu şi familia mea, dar şi mulţi alţii de aici din UK simţim că e şi mai dificil să trăim în această incertitudine, creşte neîncrederea în deciziile autorităţilor. Într-un fel, ne simţim abandonaţi în faţa virusului care mătură o lume întreagă, după cum se exprimă presa de aici, iar cei mai sceptici ar spune că se simt expuşi intenţionat. Sunt totuşi persoane care îşi permit să ia măsuri de autoprotecţie fără să aştepte decizii de la guvern. De exemplu, la grădiniţa unde lucrează soţia mea, numărul copiilor care frecventează grădiniţa în mod obişnuit a scăzut la jumătate, cel mai mult din cauză că părinţii care nu lucrează sau cei care lucrează de acasă au ales să îşi ţină copiii acasă. Şi în multe şcoli au început să se observe tot mai multe absenţe, după cum chiar îmi povestea cineva care şi-a dus copilul la şcoală luni dimineaţa, iar liniştea din curtea şcolii i-a dat o stare de nelinişte, căci în mod firesc la acea oră curtea şcolii ar fi fost plină de copii şi părinţi, iar acum erau mult mai puțini”.