Dan STRUTINSCHI

Întrebarea din titlu nu este retorică, mai repede poate fi un reproș la adresa decidenților din această țară, la toate nivelurile, care refuză să accepte că viitorul în reprezentarea națiunilor aparține personalităților cu un grad înalt de educație și calificare. Îndrăznesc să afirm că inclusiv în administrația locală (comunală, orășenească) a trecut vremea "gospodarului respectat de comunitate", pentru că este necesară o pregătire peste medie în procesul întocmirii de proiecte cu finanțare guvernamentală sau externă. Acesta este viitorul, și prestația unui Moș Ion Roată ne emoționează, dar bunul său simț nu este suficient. Poate nepoții săi au avut "drag de carte" și îl pot urma cu succes în conducerea comunității.

Dacă modernizarea, profesionalizarea administrației și legislativului sunt prezente peste tot în lume, în România (o dată în plus "ca la noi la nimeni"), personal observ o evoluție în aceste domenii. Niciun membru al Academiei Române în Parlament (în perioada interbelică, președintele ei era senator de drept), lipsesc absolvenți ai marilor universități în guvern, iar deciziile la nivel local sunt, în majoritatea cazurilor, luate de persoane care se "laudă" doar cu loialitatea față de partid. Văzând modul de selecție și promovare la vârf, nu pot decât să spun da la întrebarea din titlu. Liderii decidenți nu agreează (chiar fug de) mințile cele mai luminate ale națiunii și fac tot posibilul ca ele să fie marginalizate sau alungate în alte țări, unde au succes. Dar să vedem ce pot face și ce nu cei care beneficiază de calificare recunoscută la nivel mondial.

În primul rând, promovarea vârfurilor veritabile în poziții de reprezentare națională ar aduce un plus de prestigiul țării, școlii, diplomației și administrației, mai ales că ne "plângem" de un tratament discriminatoriu în instituții europene sau mondiale. Apoi, pregătirea lor va însemna un plus de eficiență în actul de guvernare sau legislativ. Trebuie? Absolut da! Fiind calificați și cu experiența Vestului, sunt mult mai abili în preluarea modelelor de succes și, fapt important, pot negocia "vertical" interesele naționale.

Acești cetățeni deosebiți, în schimb, nu pot fi folosiți eficient în campaniile electorale pentru că le lipsește multora "limbajul poporului", nu sunt obișnuiți cu loviturile "sub centură", specifice politicii de mahala din România, și mai ales sunt "prizonierii" unor convingeri care nu se pot schimba peste noapte, ca în cazul actualilor demnitari. Și, mai ales, prin prestații, pot pune în "umbră" actualii lideri politici, specializați în "hora pe toloacă" și "aburit" eficient cetățeanul. Greșeală politică fundamentală!

În schimb, politicul național ne propune ca lideri (reprezentanți) cumpărători de diplome dubioase în cel mai bun caz și care îndeplinesc "întocmai și la timp" ordinele de la partid. Aceste personaje șterse au totuși o mare calitate. Organizați în grupuri mari (partide, asociații, mișcări etc.) sunt puternici și domină viața publică internă, după cum constatăm. Cum se descurcă, vedem cu toții. Din greșeală în greșeală spre victoria finală, se spunea până în 1990. Dacă pe plan intern o "lălăie" cumva, pe plan internațional demnitarii noștri sunt, în majoritatea cazurilor, un balast care generează pierderi, inclusiv economice, prin ratarea ocaziilor apărute pe plan mondial (ce se face pentru viitoarea reconstrucție a Ucrainei în folosul firmelor românești?).

Este clar necesară o schimbare calitativă a zonei de decizie în România. Cine o va face? Când vom avea reprezentanți educați și dedicați? Și când nu ne va mai fi frică să-i promovăm? Spuneți dumneavoastră.