Dan STRUTINSCHI

Mai în glumă, mai în serios, evoluția economiei mondiale este superb sintetizată în următoarea afirmație: "SUA inovează, China copiază, Europa reglementează!". Personal, sunt de acord total cu sintagma și consider că este bine să pornim de la această realitate, bună sau rea, în funcție de poziția fiecăruia, în analiza consecințelor acesteia. Dacă SUA sunt "creierul" (Silicon Valley) și "inima planetei" (Wall Street), China este atelierul lumii, iar Europa (UE) emite cele mai bune și drastice reglementări pentru menținerea unui climat economic echitabil. Cine este beneficiarul/perdantul acestei stări de lucru? Răspunsul nu este deloc simplu, mai ales în perspectivă. Însă trebuie să privim mai pragmatic realitatea la zi, întrucât asistăm la un război comercial devastator și cu consecințe imprevizibile, inclusiv un conflict armat. În toată istoria, majoritatea războaielor au avut în spate și neînțelegeri ireconciliabile pe plan economic (comerciale, resurse și accesul la ele, rute de transport etc.).

Este evident că marii profitori pe plan economic, și apoi geopolitic sau militar, sunt țările emergente sau "noii tigri asiatici", dacă vreți, China, India, Vietnam, Indonezia, dar și țările din estul Europei sau America Latină (Mexic), care au știut să profite de conjuncturile mondiale. Creșterea economică, exprimată procentual, din ultimele două trei decenii este mult peste media planetară sau a economiilor dezvoltate din Vest. Valabil și pentru nivelul de trai, chiar dacă s-au accentuat diferențele între cetățeni (inclusiv România). Acest salt în dezvoltare a avut mai multe cauze, începând de la forța de muncă mai ieftină și deschiderea piețelor pentru investiții (mult hulita globalizare), o legislație a muncii, dar și în politica de mediu mai "laxă" (neaplicată total), subvenții directe și indirecte de la stat (China și India excelează), copierea și chiar furtul descoperirilor tehnice și, pe plan social, punerea în practică a îndemnului tovarășului Xiaoping (urmașul înțelept al lui Mao) "lăsați să se îmbogățească!".

Perdanți, relativi și nu definitivi, sunt fără îndoială statele cu democrație consolidată, în care "capitalismul sălbatic" a dispărut în anii 30 (după Marea Criză 1929-1933) și în care legea este aplicată (cu unele scăpări), iar societatea civilă (adică poporul organizat, nu ONG-uri dubioase) este o forță. Reglementările în favoarea cetățenilor, a mediului sau pentru o echitabilă relație între cei care urmăresc profitul (dar și asigură locuri de muncă) și populația majoritară sunt respectate în mare măsură. În China se muncește după ”principiul” 9 - 9 - 6 (adică de la 9.00 la 21.00, șase zile săptămânal), se construiesc în continuare centrale pe cărbune (o pătrime din poluare o datorăm Chinei) și drepturile cetățenilor sunt limitate la cele care permit unul sau doi copii, dar și a traversa pe "verde". În aceste condiții, profitul companiilor este mai ridicat decât în Vest. Dar pe moment. Reacția celor afectați este diferită. SUA se adaptează și sancționează "descurcăreții" din Extremul Orient prin taxe vamale la nivelul subvențiilor pentru anularea dumping-ului, interzicerea unor exporturi "speciale" etc.,  mai repede decât UE, unde interesele divergente între cei 27 și "supercorectitudinea" sunt exploatate. Și am ajuns dependenți de componente asiatice sau minerale rare cum eram până acum trei ani "la mâna" rușilor în furnizarea de gaze și petrol. Cu pierderi de moment vom depăși și această perioadă.

Cum ajungem într-o zonă a relațiilor internaționale aproape echitabile, pentru a evita războiul, migrația și sărăcia extremă? Organismele internaționale de reglementare, WTO (comerț), GATT (relații interstatale) etc. (sunt multe) care activează legat de ONU trebuie să își îndeplinească sarcinile. Altfel avem conflicte economice și... Doamne ferește!