Dan STRUTINSCHI

Competiția, că luptă sună prea belicos, între Est și Vest, dacă privim pe plan geografic, dar mai corect trebuie spus între națiunile democratice și cele autoritare (dictaturi), se desfășoară, din 1945 continuu, pe plan politic, ideologic, economic, militar și tehnologic. Nu au fost "pauze", doar conflictul a fost mai "fierbinte" sau mai "rece" și s-a desfășurat, în cele mai multe cazuri, prin interpuși (state mai mici și sărace în care superputerile încercau să își extindă influența). La ora actuală, avem conflicte sângeroase (Ucraina, Orientul Mijlociu, Africa), conflicte "mocnite" (Extremul Orient, spre exemplu) și o confruntare generală pe plan economic. Dat fiind specificul rubricii, vă propun să vedem câteva (puține, din cauza spațiului) din caracteristicile "luptei" pe plan economic (industrial, financiar, comercial și tehnologic).

Până la finalul secolului XX, competiția economică a fost clar câștigată de țările democratice, iar un exemplu banal și foarte ușor de înțeles este deosebirea între Trabant (realizarea Germaniei comuniste) și Mercedes (autoturismul simbol, dar nu unic al Germaniei democratice). Am dat acest exemplu pentru nostalgici. Dezvoltarea Chinei pe plan economic este de necontestat și este prima țară cu regim comunist ajunsă pe locul doi în ierarhia economică mondială. Această evoluție spectaculoasă este urmarea abandonării controlului exclusiv al statului și partidului în economie, a acceptării inițiativei private (capitalism "original", cu voie de la partid) după ce tovarășul Den Xiaoping, urmașul lui Mao, a decretat clar: "Lăsați-i să se îmbogățească!", cu referire la popor. Cred că dezvoltarea, îmbogățirea și contactul intens cu lumea democratică a determinat și va continua mai intens o schimbare nedorită de liderii comuniști, respectiv dorința cetățenilor de libertăți și pe plan social, politic, cultural, religios etc. Reușita comuniștilor chinezi este "copiată" de cei din Vietnam (un nou "tigrul asiatic"), Laos sau Cambodgia, dar nu și de "tovarășii" din America Latină, Africa sau statele arabe cu dictaturi de stânga (Siria).

Cele două blocuri cu ideologie și regimuri opuse se luptă în secolul XXI pentru răspândirea influenței în zonele mai puțin dezvoltate (denumite mai nou "Sudul"), dar cu resurse umane, minerale, energetice etc. imense. Vestul capitalist a promovat în această direcție "globalizarea", respectiv transferarea de capacități de producție în lumea a treia pentru a beneficia de forță de muncă ieftină, materii prime locale și piețe de desfacere imense. Țările sărace cuprinse în procesul de globalizare au crescut economic, iar sărăcia extremă (venit sub 2 dolari pe zi pe locuitor) s-a redus de la peste 35% la 8% pe planetă. Avantaj reciproc! Și China a aplicat ofensiva economică puternică (inițiativa Drum și centură), dar avantajele sunt mai puțin vizibile pentru cei din Africa și Asia de Sud, "tovarășii" de la Beijing transformându-se frecvent în "asasini economici".

Ceilalți dictatori (Rusia, Iran) au provocat și sprijinit doar lovituri de stat (Africa) sau războaie locale (Orientul Mijlociu). Cam asta este contribuția celor două mari grupuri de țări la dezvoltarea planetei și la creșterea nivelului de trai în lume.

Din păcate, în acest moment asistăm la restrângerea globalizării, atât generată de războaiele declanșate de Rusia și Iran (cu sprijin chinezesc) care au "deturnat" fonduri imense care ar fi folosite pentru dezvoltare, cât și datorită "supraîncălzirii" specifice economiei de piață. SUA și UE restrâng investițiile "peste mări" și au început în forță o "reindustrializare" (absolut necesară și în România). Din păcate, dar condiționat de realitatea zilei, industria militară a luat un avânt imens. Pentru țările sărace efectul va fi negativ, pentru că vor pierde investițiile absolut necesare, vor emigra cei mai talentați tineri și tensiunile sociale se vor extinde (deja se întâmplă!).

Instituțiile internaționale trebuie să se impună, să medieze conflictele, să sancționeze agresiunile și să consilieze divergențele de orice tip! Nu armele o pot face!