Dan STRUTINSCHI

Întrebarea este dură, obraznică, dar justificată, zic eu, văzând "caricaturile politice" care au succes (sau "succesuri", cum spuneam o vedetă a politicii autohtone) pe scena României. Nu mă refer la anul 2024, cu multe runde de alegeri. Un an al buimăcelii generale, al loviturilor sub centură, al lipsei de scrupule și al promovării (de cine? din Est?) de personaje excentrice, prin ticăloșia mesajelor gen "slavă Moscova!". Cred că ar trebui să ne stabilim niște criterii în funcție de care să analizăm și eventual să votăm un candidat și să nu acționăm sub impulsul momentului (am făcut-o și eu), să alegem "răul cel mai mic" și ulterior să regretăm. Cred că aproape fiecare dintre dumneavoastră ați avut acest sentiment din 1990 până în prezent. Să alegem după partidul preferat, în funcție de ideologia de care suntem mai aproape sau în funcție de calitățile candidatului (de "persoana fizică", cum spune domnul Vanghelie)? Sau un "cuplaj" din toate? Greu de spus și cred că ar trebuie să avem cerințe - pretenții diferite pentru fiecare din cazurile de candidaturi.

Pentru primari, care sunt "coloana vertebrală" a vieții politico-administrative în România, calitățile necesare sunt legate de spirit pragmatic (să știe cum se rezolvă problemele, la ce "uși să bată", cum obține fondurile necesare etc.), de gradul de implicare (câte proiecte cu finanțare externă sau guvernamentală au câștigat), dar și de modul în care rezolvă, cât mai bine posibil, problemele locuitorilor. De la începutul anilor 90, după o lungă perioadă a conducerii localităților de activiști PCR (cei mai mulți din alte zone) s-a generalizat obiceiul de a alege un primar-gospodar. Și nu era deloc rău. Dar cu un mic amendament. Apariția foarte benefică a proiectelor cu finanțare externă, în principal, a făcut necesară o calitate în plus a celui din fruntea comunității, respectiv educația - priceperea de a accesa banii, nu puțini, din aceste surse. În județul nostru, diferențele dintre localități sunt imense, de la 0 la peste 40 de proiecte intrate la finanțare. Consider unul dintre criteriile de bază în aprecierea edilului absorbția de fonduri externe și guvernamentale. Este vorba de multe milioane de euro, într-un caz o comună a atras bani echivalent al veniturilor proprii pe 120 de ani!

În ce privește consilierii locali sau județeni, consider că accesul la această funcție de demnitate trebuie să fie datorată unor idei - inițiative pentru dezvoltarea zonei - satului de unde provin, respectului și aprecierii în comunitate și mai puțin apartenenței politice.

După campania electorală, politicul trebuie (obligatoriu) să lase locul administrației. Până la urmă, indemnizația de consilier răsplătește activitatea administrativă, nu politică. Cine are urechi, să audă!

Activitatea parlamentarilor o consider împărțită în trei mari obligații față de alegători. Formarea mea de economist mă face să cred că 70% din timp trebuie dedicat activitățile legislative, 20% lobby-ului zonei de unde au obținut voturi (nu este trafic de influență) și 10% pentru reprezentarea județului la nivel național, prin mass-media,  în special. Câți dintre aleșii noștri își îndeplinesc obligațiile, judecați dumneavoastră.

În final, din experiența mea de fost politician (cu rezultate modeste, pentru că mă bâlbâi când "aburesc"), vă îndemn să nu votați emoțional. Nu-i votați pe cei care promit rezolvări rapide (30 de zile), eliminarea corupției etc. Este de preferat bunul-simț permanent al candidatului, nu doar în campanie. Iar dacă nu aveți educație politică (95% din populație), nu ezitați să întrebați persoane care vă inspiră încredere. Nu le găsiți printre politicienii vechi, "de meserie"!