Dan STRUTINSCHI

Relațiile internaționale, sub toate aspectele, sunt reglementate de tratate, convenții, înțelegeri scrise etc. În esență, toate sunt formele unui contract între părți și reflectă finalul unor negocieri prin care cei implicați își asumă niște obligații, având în schimb și beneficii. Absolut necesar ca obligațiile din aceste înțelegeri scrise să fie liber consimțite și nu impuse, cum am pățit noi, românii, care am fost de mai multe ori constrânși să le adoptăm (Dictatul de la Viena, pactul Ribbentrop-Molotov etc.). Toate înțelegerile între persoane, societăți, națiuni sau la nivel global trebuie, pentru a fi viabile, să se bazeze pe încredere reciprocă! Deși nu poate fi cuantificată în cifre, încrederea a determinat dezvoltarea de relații puternice și de durată chiar între state care au fost în conflict perioade lungi, arătând că poate constitui baza edificării unei lumi pașnice și prospere. Ca exemplu ași aminti dezvoltarea relațiilor între Franța și Germania după 1945, care au stat la baza construcției Pieței Comune la care au aderat și alte țări, devenind actuala UE. Trebuie obligatoriu amintită și relația dintre personalitățile care au reprezentat cele două națiuni în negocieri (Adenauer pentru Germania și Schuman pentru Franța!), care au demonstrat calități excepționale de oameni de stat. Ce bine ar fi ca toate țările să fie conduse de oameni de stat, și nu de oameni politici incapabili să vadă dincolo de următoarele alegeri!

În cazul relațiilor economice, încrederea este esențială atât la nivelul contractelor între firme, persoane, autorități locale și antreprenori etc., cât mai ales, în cazul tratatelor economice, între națiuni. Furnizarea de materii prime minerale sau energetice, asigurarea aprovizionării cu alimente, finanțarea construcției de obiective majore (autostrăzi, infrastructură sanitară sau educațională, irigații etc.) se fac în baza unor contracte pe termen lung, având ca principiu celebrul "win-win" (fiecare să câștige!). "Țepele", atât de dragi multor români, sunt foarte rare, iar autorii ies rapid din afaceri. La nivel internațional nu sunt astfel de înșelăciuni decât cu "acordul" unor reprezentanți corupți ai statelor victimă. În schimb, am asistat (și România a fost victimă!) la contracte cu clauze impuse de "fratele cel mare" din Răsărit prin care am exportat cu aproximativ 30% mai ieftin decât prețurile la bursă (cereale, lemn, petrol, alimente etc.), cumpărând cu 20% mai scump decât pe Piața Liberă din țările prietene din CAER! UE nu impune astfel de obligații! Să mă înjure euroscepticii și putiniștii!

Dacă dictaturile nu mai pot impune prin contracte oneroase obligații către statele ieșite din lagărul socialist sau lumii libere în general, vedem la ora actuală că încearcă șantaje economice, beneficiind de un semimonopol în livrare de energie (Rusia) sau minerale rare (China). Mai mult, unele țări furnizoare de petrol, de exemplu, s-au aliat (OPEC) și dictează, în bună parte, prețurile și condițiile de livrare, acumulând averi imense (petrodolari!). Alte națiuni au instituit ca politică de stat spionajul și furtul tehnologic, China excelent în acest domeniu în zilele noastre (pentru a fi cinstiți trebuie să spunem că și Japonia sau ”tigrii asiatici” au avut asemenea ”frumoase obiceiuri"). Aceste practici sunt sancționate drastic de instituțiile internaționale, s-au redus ca frecvență, dar ca infracțiuni, în general, se mai produc. Și sunt mult mai nocive decât țeapa pe care am luat-o de la Vasilică SRL!

În general, cei care au dovedit că nu merită încredere sunt sancționați prin instituire de embargouri, neacordare de licențe de import-export, suprataxare vamală sau restrângerea (anularea) accesului la fluxurile financiare mondiale. Aceste proceduri trebuie accentuate de alianțele piețelor libere (UE, NAFTA, ASIAN etc.) sub egida ONU și în conformitate cu regulile general acceptate. Încrederea este partea libertății sub toate aspectele!